amărunt definitie

AMĂRÚNT, s. n. v. amănunt1. adjectiv amărunt

amănúnt și amărúnt n., pl. e, vechĭ urĭ (a 4 și mănunt, mărunt). Parte măruntă, particularitate, detaliŭ: amănuntele lupteĭ, o veste fără nicĭ un amănunt, a da amănunte, a intra (saŭ a te perde) în amănunte. Cu amănuntu saŭ cu de-a mănuntu [!] (maĭ exact de cît cu de amănuntu, ca și cu de-a sila), amănunțit, în detaliŭ: a povesti, a vinde cu de-a mănuntu. V. toptan și dibă. adjectiv amănunt

amărúnt, V. amănunt. adjectiv amărunt

amărunt adv. 1. cu amăruntul, în părți mici; 2. fig. în toate particularitățile: cu amăruntul toate, cum s’au întâmplat, i le a spus PANN ║ n. (sens modern, sub forma amănunt), parte măruntă, detaliu. [V. mărunt]. adjectiv amărunt

AMĂRÚNT s. n. v. amănunt. adjectiv amărunt

AMĂRÚNT s. n. v. amănunt. adjectiv amărunt

AMĂNÚNT, -Ă, amănunți, -te, s. n., adj. 1. S. n. Element secundar, neesențial al unui obiect, al unui fenomen sau al unui eveniment, detaliu; (rar) amănunțime. ◊ Loc. adj. și adv. Cu amănuntul = cu bucata, în detaliu, în cantități mici. Comerț cu amănuntul.Loc. adv. (Cu) de-amănuntul sau până în cele mai mici amănunte sau în amănunt, în toate amănuntele = până în cele mai mici detalii; minuțios. 2. Adj. (Înv.) Amănunțit2. [Var.: (reg.) amărunt s. n.] – A3 + mănunt „mărunt”. adjectiv amănunt

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului amărunt

amărunt   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amărunt amăruntul amăruntă amărunta
plural amărunți amărunții amărunte amăruntele
genitiv-dativ singular amărunt amăruntului amărunte amăruntei
plural amărunți amărunților amărunte amăruntelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z