reduceri si promotii 2018
Definitie amărâre - ce inseamna amărâre - Dex Online

amărâre definitie

AMĂRẤRE, amărâri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) amărî; amărăciune. substantiv feminin amărâre

amărấre (rar) s. f., g.-d. art. amărấrii; pl. amărấri substantiv feminin amărâre

AMĂRẤRE, amărâri, s. f. (Rar) Faptul de a (se) amărî; amărăciune. – V. amărî. substantiv feminin amărâre

AMARÁRE s.f. Acțiunea de a amara și rezultatul ei; amaraj. [< amara]. substantiv feminin amarare

AMARÁRE, amarări, s. f. Acțiunea de a amara; amaraj. – V. amara. substantiv feminin amarare

AMARÁ vb. I. tr. A fixa un obiect pe o navă sau pe altă ambarcație pentru a nu se deplasa din cauza balansului. ♦ A lega cu un cablu (o navă etc.). [< fr. amarrer, cf. amarre – cablu, lanț]. verb tranzitiv amara

AMARÁ vb. tr. a fixa obiectele, instalațiile de la bordul unei (aero)nave. (< fr. amarrer) verb tranzitiv amara

amará (a ~) vb., ind. prez. 3 amareáză verb tranzitiv amara

AMARÁ, amarez, vb. I. Tranz. 1. A lega o ambarcațiune cu un cablu de țărm sau de o altă navă. 2. A fixa un obiect pe o ambarcațiune astfel încât acesta să nu se deplaseze din cauza balansului ambarcației. – Din fr. amarrer. verb tranzitiv amara

amărî v. 1. a face amar; 2. fig. a supăra pe cineva, a-l întrista. [Lat. AMARESCERE]. verb tranzitiv amărî

AMĂRÎ, amărăsc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A căpăta sau a face să capete gust amar. 2. A (se) întrista, a (se) supăra, a (se) îndurera. – Lat. *amarire. verb tranzitiv amărî

amăr'î (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amărắsc, imperf. 3 sg. amărá, perf. s. 3 sg. amăr'î, 3 pl. amărấră, m.m.c.p. 3 sg. amărấse, pl. amărấseră; conj. prez. 3 să amăráscă; ger. amărấnd; part. amărất verb tranzitiv amărî

AMĂRÎ́, amărăsc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A căpăta sau a face să capete gust amar. 2. Fig. A (se) întrista, a (se) supăra, a (se) mâhni. – Lat. *amarire. verb tranzitiv amărî

AMĂRÎ́, amărăsc, vb. IV. 1. Refl. A căpăta gust amar, a deveni, a se face amar. Smîntina s-a amărît. ◊ Intranz. (Rar) Ce-a fost verde-a veștejit, Ce-a fost dulce-a amărît, Ce-a fost vesel s-a mîhnit! ALECSANDRI, P. P. 336. ◊ T r a n z. Frunza de pelin amărăște vinul. 2. Tranz. F i g. A produce amărăciune în sufletul cuiva, a întrista, a îndurera. Dorule, m-ai amărît! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 137. ◊ (Cu privire la viață, la trai, la zile) Un frate al meu și un fiu al său fac tot ce trebuie ca să-mi amărască viața. SADOVEANU, N. F. 33. Pentru ce să-i amărăști [mamei] Și zilele puține? Că n-are-n lume bun și drag Decît pe mine. COȘBUC, P. I 75. Dulce maică, dragi surori... Ștergeți voi lacrimile, Nu v-amărîți zilele! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 193. ◊ Absol. F i g. Gura îndulcește, gura amărăște. ◊ R e f l. De ce te căiești, băiețele, și te amărăști? ISPIRESCU, L. 313. Coasa-n cui a ruginit Și eu, maică, n-am venit; Tare ti-i fi amărît! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 197. ♦ Refl. A duce o viață amară, plină de suferințe. Sînteți sănătoasă? – Iacă, mă amărăsc și eu pe aici, pe lîngă casă. SLAVICI, la TDRG. verb tranzitiv amărî

amărắsc, a v. tr. (d. amar). Fac amar. Fig. Supăr, întristez mult. verb tranzitiv amărăsc

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului amărâre

amărâre   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amărâre amărârea
plural amărâri amărârile
genitiv-dativ singular amărâri amărârii
plural amărâri amărârilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z