AMĂNUNȚÍ, amănunțesc, vb. IV. Tranz. (Rar) 1. A da amănunte, a povesti cu amănunte; a detalia. Dorisem... a cunoaște împrejurările acestei isprăvi. Și Ieronim ne amănunțise totul. SADOVEANU, V. F. 91. 2. A fărîmița, a mărunți. Băligarul are o însemnată lucrare și asupra însușirilor fizice ale pămîntului, pe care le îmbunătățește, amănunțind pămînturile cele lutoase. I. IONESCU, M. 313. adjectiv amănunți
AMĂNUNȚÍT1 s. n. Faptul de a amănunți (1). adjectiv amănunțit
AMĂNUNȚÍT2, -Ă, amărunțiți, -te, adj. Care cuprinde multe amănunte; detaliat. ♦ (Adverbial) În amănunt. – V. amănunți. adjectiv amănunțit
amănunțit, -ă adj. Cu amănunte, în amănunte, detaliat: povestire amănunțită. Adv. Cu de-a mănuntu: a descrie amănunțit. adjectiv amănunțit
amănunțít1 adj. m., pl. amănunțíți; f. amănunțítă, pl. amănunțíte adjectiv amănunțit
amănunțít2 (rar) s. n. adjectiv amănunțit
AMĂNUNȚÍT1 s. n. (Rar) Faptul de a amănunți. – V. amănunți. adjectiv amănunțit
AMĂNUNȚÍT2, -Ă, amănunțiți, -te, adj. Care cuprinde multe amănunte; detaliat; (înv.) amănunt. ♦ (Adverbial) În amănunt. – V. amănunți. adjectiv amănunțit
AMĂNUNȚÍT1 s. n. Amănunțire, fărîmițare. Amănunțitul se face prin arături, grăpări și prășituri. I. IONESCU, M. 327. adjectiv amănunțit
AMĂNUNȚÍT2, -Ă, amănunțiți, -te, adj. Care cuprinde multe amănunte; detaliat. Norme amănunțite de aplicare a legilor. **- (Adverbial) Cu amănuntul, în amănunt, pînă în cele mai mici amănunte. A povesti amănunțit. adjectiv amănunțit
AMĂNUNȚÍ, amănunțesc, vb. IV. Tranz. (Rar) 1. A fărâmița, a mărunți. 2. A da amănunte. – Din amănunt1. verb tranzitiv amănunți
amănunțí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amănunțésc, imperf. 3 sg. amănunțeá; conj. prez. 3 să amănunțeáscă verb tranzitiv amănunți
AMĂNUNȚÍ, amănunțesc, vb. IV. Tranz. (Rar) 1. A fărâmița, a mărunți. 2. A da amănunte. – Din amănunt. verb tranzitiv amănunți
amănunțésc și amăr- v. tr. (d. amănunt). Mărunțesc, sfărîm: a amănunți bulgăriĭ. Povestesc pînă în părțile cele mici, detaliez. verb tranzitiv amănunțesc
| amănunțit | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular | amănunțit | amănunțitul | amănunțită | amănunțita |
| plural | amănunțiți | amănunțiții | amănunțite | amănunțitele | |
| genitiv-dativ | singular | amănunțit | amănunțitului | amănunțite | amănunțitei |
| plural | amănunțiți | amănunțiților | amănunțite | amănunțitelor | |