amăgitor definitie

AMĂGITÓR, -OÁRE, amăgitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care amăgește. – Din amăgi + suf. -(i)tor. adjectivamăgitor

amăgitor, -oáre adj. și s. Care amăgește: un vis amăgitor, un amăgitor. adjectivamăgitor

amăgitór adj. m., pl. amăgitóri; f. sg. și pl. amăgitoáre adjectivamăgitor

amăgitor a. care amăgește: visul cel amăgitor. ║ m. cel ce amăgește, înșelător dibaciu. adjectivamăgitor

AMĂGITÓR, -OÁRE, amăgitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care amăgește; înșelător. – Amăgi + suf. -itor. adjectivamăgitor

AMĂGITÓR1, -OÁRE, amăgitori, -oare, adj. Care amăgește, înșelător. V. iluzoriu. În fund se zăreau... cîteva mioare albe, ca amăgitoare urme de zăpadă. C. PETRESCU, R. DR. 66. [Arăpușca] dorea să puie mîna pe mult doritele sale arme, adică pe sabia și buzduganul furate de împăratul cel amăgitor. POPESCU, B. III 92, Cine trece pe cărare Nu treacă cu nepăsare, Că lumea-i amăgitoare Ca o floare trecătoare, Ca o apă curgătoare. ALECSANDRI, P. P. 386. adjectivamăgitor

AMĂGITÓR2, -OÁRE, amăgitori, -oare, s. m. și f. Persoană care amăgește. Sfetnicul... zise că acela este un amăgitor și trebuie pus la închisoare. ISPIRESCU, L. 227. adjectivamăgitor

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluiamăgitor

amăgitor   masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular amăgitor amăgitorul amăgitoare amăgitoarea
plural amăgitori amăgitorii amăgitoare amăgitoarele
genitiv-dativ singular amăgitor amăgitorului amăgitoare amăgitoarei
plural amăgitori amăgitorilor amăgitoare amăgitoarelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z