amândoi definitie

amîndói (-óuă), num. – Și unul și altul; ambii. – Mr. amindo(i)l’i, istr. amindoi. Lat. ambo duŏambi dui, f. *ambe due, și probabil și *amendui, dat fiind prezența v. it. amendue, engad. amenduos, v. fr. andui, prov. amdui, cf. cat. abdos (Pușcariu 80; REW 411; DAR). Gen. amînduror(a), cu r analogic, ca tuturor(a). articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume amîndoi

AMÂNDÓI, -DÓUĂ num. col. Și unul și altul; ambii. Amândoi copiii. ◊ (Cu valoare de pronume) Amândoi priveau în zare. [Gen.-dat. (când precedă substantivul) amânduror și (când îl urmează sau îi ține locul) amândurora] – Lat. *amindoi (< *ambi + dui). articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume amândoi

amîndóĭ, -dóŭă num. (lat. amindui, ambidui îld. amboduo; it. amendúe.Amîndurór [Mold.] și amîndúror [Munt.]). Și unu, și altu (ambiĭ): amîndoĭ copiiĭ, copiiĭ amîndoĭ, amîndoŭă mînile [!], mînile amîndoŭă (tot-de-a-una fără art.). V. îmbĭ. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume amîndoĭ

amândoi num. și unul și altul. [Lat. AMBO DUO]. articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume amândoi

amândói num. m. (~ copiii), f. amândóuă, g.-d. antepus amândúror, singur/postpus amândúrora articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume amândoi

AMÂNDÓI, -DÓUĂ num. col. Și unul și altul; ambii. [Gen.-dat. (când precedă substantivul) amânduror și (când îl urmează sau îi ține locul) amândurora] – Lat. *amindoi (< *ambi + dui). articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume amândoi

AMÎNDÓI, -DÓUĂ num. col. (Substantivul determinat e articulat) Și unul și altul, cei doi împreună, cei doi laolaltă, ambii. Se uită în sus la cerul de cenușă. Ridică amîndoi pumnii, amenințind pe cineva ascuns în vîrtejurile fumurii ale norilor. DUMITRIU, B. F. 15. Nu semănau amîndouă surorile. VLAHUȚĂ, O. A. 1108. Piaptănă și îmbracă la fel pe amîndouă fetele. CREANGĂ, P. 270. ◊ (Accentuat în frază, cu valoare stilistică) Plîngu-mi ochii amîndoi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 113. *(Determinînd un pron. pers., care îl precede) Multe izbînzi am mai făcut noi amîndoi. ISPIRESCU, L. 15. Amar era să fie de voi, de nu eram noi amîndoi. CREANGĂ, P.. 269. Nu e nici o asemănare între voi amîndoi. NEGRUZZI, S. 1 64. ◊ (Cu valoare de pronume) Amîndoi priveau spre luminile nenumărate care tremurau, ca niște steluțe, în vale, amîndoi ascultau muzica adîncă a clopotului, și carul cobora coasta spre sat. SADOVEANU, O. III 87. Au stat tăcuți, că i-a cuprins O jale pe-amîndoi. COȘBUC, P. I 228. S-a dus amorul, un amic Supus amîndurora, Deci ciuturilor mele zic Adio tuturora. EMINESCU, O. J 185. Hai, mîndro să ne iubim, C-amîndoi ne potrivim... Tu n-ai frați, eu n-am surori, Amîndoi ca două flori. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 50. – Forme gramaticale: gen. – dat. (cînd precedă substantivul) amîndurór (regional) amîndúra, amîndóror, (cînd urmează dună el sau îi ține locul) amînduróra și (regional) amîndoróra (RUSSO, O. 44). articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume amîndoi

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului amândoi

amândoi   masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
plural amândoi amândo
genitiv-dativ singular
plural amândurora amândurora
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z