lămî́ĭe f., pl. îĭ (ngr. limóni, lemóni, turc. limon, pers. lîmûn, ar. laimûn, leimôn; it. limone; bg. limon, sîrb. limun; ung. lémonya. V. limonadă). Fructu lămîĭuluĭ, de formă ovală, de coloare [!] galbenă deschisă, cu un suc acru cu care se face limonada și care e bun contra scorbutuluĭ. – În est alămîĭe. V. chitră, frap, portocală. substantiv femininlămîĭe
alămîĭe și alămắĭe f. Est. Lămîĭe. Un dans țărănesc. substantiv femininalămîĭe
alămâie f. Mold. 1. V. lămâie: înghețată de alămâie AL.; 2. numele unui vechiu joc țărănesc. substantiv femininalămâie
ALĂMÂIE s. f. v. lămâie. substantiv femininalămâie
ALĂMÎ́IE s. f. v. lămîie. substantiv femininalămîie
alămîĭe și alămắĭe f. Est. Lămîĭe. Un dans țărănesc. temporaralămîĭe