alveolar definitie

ALVEOLÁR, -Ă adj. Referitor la alveole, cu alveole. ◊ Consoană alveolară (și s.f.) = consoană articulată cu limba la nivelul alveolelor dinților de sus. [Cf. fr. alvéolaire]. adjectivalveolar

ALVEOLÁR, -Ă adj. referitor la alveole; cu alveole. ◊ (despre un fenomen) articulat la nivelul alveolelor dinților superiori. (< fr. alvéolaire) adjectivalveolar

ALVEOLÁR, -Ă, alveolari, -e, adj. 1. Care e în legătură cu alveolele dentare. 2. Care are alveole (2). [Pr.: -ve-o-] – Fr. alvéolaire. adjectivalveolar

*alveolár, -ă adj. (d. alveolă; fr. alvéolaire). În formă de alveolă. Așezat la alveole: nervĭ alveolarĭ, abces alveolar (abubă). adjectivalveolar

alveolár (-ve-o-) adj. m., pl. alveolári; f. alveoláră, pl. alveoláre adjectivalveolar

alveolar a. ce ține de alveole. adjectivalveolar

ALVEOLÁR, -Ă, alveolari, -e, adj. 1. Care aparține alveolelor dentare, referitor la alveole. ◊ Consoană alveolară (și substantivat, f.) = consoană articulată cu limba la nivelul alveolelor dinților de sus. 2. Care are alveole (2). [Pr.: -ve-o-] – Din fr. alvéolaire. adjectivalveolar

ALVEOLÁR, -Ă, alveolari, -e, adj. 1. Care e în legătură cu alveolele (1) Nervi alveolari. ◊ Consoană alveolară (și substantivat, f.) = consoană care se articulează cu limba în contact cu regiunea palatală, la nivelul alveolelor de sus. Consoana « l » esteo alveolară. 2. Care prezintă alveole (2). Fagurele are structură alveolară. - Pronunțat: -ve-o-. adjectivalveolar