ALÚZIE, aluzii, s. f. Cuvânt, expresie, frază prin care se face o referire la o persoană, la o situație, la o idee, fără a o exprima direct. ◊ Expr. A face aluzie la cineva (sau la ceva) = a vorbi pe departe despre cineva (sau ceva); a viza2. [Var.: (înv.) aluziune s.f] – Din fr. allusion, lat. allusio, -onis. substantiv feminin aluzie
ALUZIÚNE s.f. v. aluzie. substantiv feminin aluziune
ALUZIÚNE s. f. v. aluzie. substantiv feminin aluziune
*aluziúne f. (lat. allúsio, -ónis. V. iluziune. Modu de a spune pe departe ceva ca să se înțeleagă alt-ceva. A face aluziune la ceva, a bate șaŭa să priceapă ĭapa, a da să înțeleagă. – Și alúzie. substantiv feminin aluziune
aluziune f. modul de a spune un lucru care face a ne gândi la altul, atingere prin vorbe. substantiv feminin aluziune
ALUZIÚNE s. f. v. aluzie. substantiv feminin aluziune
ALUZIÚNE s. f. v. aluzie. substantiv feminin aluziune
| aluziune substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | aluziune | aluziunea |
| plural | aluziuni | aluziunile | |
| genitiv-dativ | singular | aluziuni | aluziunii |
| plural | aluziuni | aluziunilor | |