aluzésc v. intr. (d. lud; sîrb. luditi, a înebuni). Ban. Zăluzesc. verbaluzesc
aluzi | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)aluzi | aluzire | aluzit | aluzind | singular | plural | ||
aluzind | aluziți | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | aluzesc | (să)aluzesc | aluzeam | aluzii | aluzisem | |
a II-a (tu) | aluzești | (să)aluzești | aluzeai | aluziși | aluziseși | ||
a III-a (el, ea) | aluzește | (să)aluzeai | aluzea | aluzi | aluzise | ||
plural | I (noi) | aluzim | (să)aluzim | aluzeam | aluzirăm | aluziserăm | |
a II-a (voi) | aluziți | (să)aluziți | aluzeați | aluzirăți | aluziserăți | ||
a III-a (ei, ele) | aluzesc | (să)aluzească | aluzeau | aluziră | aluziseră |