ALUVIÚNE s.f. Material detritic (mâl, nisip, pietriș) transportat și depus prin acțiunea apelor curgătoare. [Cf. fr. alluvion, lat. alluvio < alluere – a spăla]. substantiv feminin aluviune
ALUVIÚNE s. f. material detritic transportat și depus de apele curgătoare. (< fr. alluvion, lat. alluvio) substantiv feminin aluviune
ALUVIÚNE, aluviuni, s. f. Depozit de nămol, nisip și pietriș, adus de apele curgătoare și depus în lungul albiilor. [Pr.: -vi-u-] – Fr. alluvion (lat. lit. alluvio, -onis). substantiv feminin aluviune
*aluviúne f. (lat. allúvio, -ónis. V. diluviŭ). Luarea terenuluĭ de ape și depunerea luĭ supt formă de nomol [!] (nisip, petriș) în alte locurĭ. Teren format din aluviune. V. agest, podmol. substantiv feminin aluviune
aluviúne (-vi-u-) s. f., g.-d. art. aluviúnii; pl. aluviúni substantiv feminin aluviune
aluviune f. creșterea terenului prin depozitul lent și necontenit al apelor. substantiv feminin aluviune
ALUVIÚNE, aluviuni, s. f. Material format din bolovani, mâl, nisip și pietriș, adus de apele curgătoare și depus pe fundul albiei, pe luncă sau la vărsare. [Pr.: -vi-u-] – Din fr. alluvion, lat. alluvio, -onis. substantiv feminin aluviune
ALUVIÚNE, aluviuni, s. f. Depozit de nămol, nisip și pietriș, adus de apele curgătoare și depus în lungul albiilor. – Pronunțat: -vi-u-. substantiv feminin aluviune
| aluviune substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | aluviune | aluviunea |
| plural | aluviuni | aluviunile | |
| genitiv-dativ | singular | aluviuni | aluviunii |
| plural | aluviuni | aluviunilor | |