ALÚVIU s.n. Holocen. [Pron. -viu. / < lat., fr. alluvium]. substantiv neutrualuviu
ALÚVIU s. n. holocen. (< lat., fr. alluvium) substantiv neutrualuviu
ALÚVIU s. n. Perioadă geologică din era cuaternară, care durează de la retragerea ghețarilor până în zilele noastre. – Fr. alluvium (lat. lit. alluvium). substantiv neutrualuviu
alúviu [viu pron. vyu] s. n., art. alúviul substantiv neutrualuviu
ALÚVIU s. n. (Geol.) Holocen. – Din lat. alluvium. substantiv neutrualuviu
ALÚVIU s. n. Perioadă geologică din cuaternarul superior, începînd de la retragerea ghețarilor pînă în zilele noastre. substantiv neutrualuviu
aluviu substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | aluviu | aluviul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | aluviu | aluviului |
plural | — | — |