ALUVIONÁR, -Ă adj. Aluvial. [Pron. -vi-o-. / < fr. alluvionnaire]. adjectivaluvionar
ALUVIONÁR, -Ă, aluvionari, -e, adj. Aluvial. [Pr.: -vi-o-] – După fr. alluvionnaire. adjectivaluvionar
*aluvionár, -ă adj. (d. aluviune după lat. alluvio). De aluviune: teren aluvionar. adjectivaluvionar
ALUVIONÁR, -Ă, aluvionari, -e, adj. Aluvial. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. alluvionnaire. adjectivaluvionar
ALUVIONÁR, -Ă, aluvionari, -e, adj. Aluvial. Teren aluvionar. – Pronunțat: -vi-o-. adjectivaluvionar
aluvionár (-vi-o-) adj. m., pl. aluvionári; f. aluvionáră, pl. aluvionáre adjectivaluvionar
ALUVIONÁRE s.f. 1. Depunere de aluviuni. 2. Concentrare a minereurilor și a cărbunilor efectuată în jgheaburi cu ajutorul unui curent de apă, materialele depunându-se în ordinea greutății lor specifice. [După fr. alluvionnement]. substantiv femininaluvionare
aluvionáre (-vi-o-) s. f., g.-d. art. aluvionắrii substantiv femininaluvionare
ALUVIONÁRE s. f. 1. Formare de aluviuni. 2. Mod de concentrare a minereurilor și a cărbunilor prin depunerea materialelor granulare aduse de un curent de apă într-un jgheab orizontal, în ordinea greutății lor specifice. [Pr.: -ví-o-] – După fr. alluvionnement. substantiv femininaluvionare
ALUVIONÁ vb. intr a depune aluviuni. (< fr. alluvionner) verbaluviona
aluvionare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | aluvionare | aluvionarea |
plural | aluvionări | aluvionările | |
genitiv-dativ | singular | aluvionări | aluvionării |
plural | aluvionări | aluvionărilor |