alunecos definitie

ALUNECÓS, -OÁSĂ, alunecoși, -oase, adj. Pe care se alunecă ușor. ♦ Care alunecă ușor. – Din aluneca + suf. -os. adjectivalunecos

alunecós, -oásă adj. Care produce alunecare: gheața, parchetu e [!] alunecos. adjectivalunecos

alunecós adj. m., pl. alunecóși; f. alunecoásă, pl. alunecoáse adjectivalunecos

alunecos a. loc pe care se alunecă lesne. adjectivalunecos

ALUNECÓS, -OÁSĂ, alunecoși, -oase, adj. Pe care se alunecă ușor. ♦ Care alunecă ușor. – Aluneca + suf. -os. adjectivalunecos

ALUNECÓS, -OÁSĂ, alunecoși, -oase, adj. 1. (Despre o suprafață) Pe care se alunecă ușor. Parchet alunecos. 2. Care alunecă ușor. (F i g.) Femeie! ochi alunecoși, inimă zburdalnică! CARAGIALE, O. I 214. ◊ Teren alunecos (sau straturi alunecoase) = teren constînd dintr-o alternanță de nisipuri care absorb apă în mare cantitate și de argile care, fiind impermeabile, produc alunecarea straturilor de deasupra lor. adjectivalunecos