alunea definitie

ALUNEÁ, alunele, s. f. 1. Aluniță (1). 2. Numele unui dans popular și melodia după care se execută. – Din alună + suf. -ea. substantiv femininalunea

aluneá, V. alunică. substantiv femininalunea

aluneá v. alunícă substantiv femininalunea

aluneà f. V. alunèle. substantiv femininaluneà

ALUNEÁ, -ÍCĂ, alunele, s. f. I. 1. Aluniță (1). ♦ (Reg.) Pistrui. 2. (În forma alu­nea) Numele unui dans popular; melodia după care se execută acest dans. II. (Bot.; la pl.) 1. Plantă erbacee cu flori albe, cu tuberculele și frunzele comestibile (Carum bulbocastanum). 2. Baraboi (1). 3. Coada-șoricelului. – Alun + suf. -ea. – Alunică: cu schimbare de suf. substantiv femininalunea

ALUNEÁ, alunele, s. f. 1. Aluniță (1). 2. Aluniță (2). 3. Nume dat unui dans popular. substantiv femininalunea

1) alunícă și -neá f., pl. ele (dim. d. alună). Achilee, o plantă din familia compuselor (Banat). Altă plantă (carum [saŭ bunium] bulbocástanum), înrudită cu baraboĭu, cu care se și confundă pe alocurĭ și are aceleașĭ rădăcinĭ unflate [!], care-s culinare, numită și măndănăc. V. și brîndușă. substantiv femininalunică

alunícă/aluneá (rar) s. f., art. aluníca/alunéaua, g.-d. art. alunélei; pl. alunéle, art. alunélele substantiv femininalunică

ALUNELE S. f. pl. I. 1. Plantă erbacee cu flori albe și fructe lunguiețe, care crește mai ales în pămînt argilos și calcaros și ale cărei tubercule, conținînd substanțe nutritive, se întrebuințează în bucătărie (Bunium bulbocastanum ). 2. (Transilv.) Baraboi. 3. (Ban.) Coada-șoricelului. II. (Transilv.) Pistrui. substantiv femininalunele