aluat definitie

aluát (aluáturi), s. n. – 1. Pastă obținută din făină amestecată cu apă, grăsime etc., din care se prepară pîine, prăjituri etc. – 2. Pastă, materie. – 3. Drojdie, dospeală. – Mr. aloat, megl. (numai dim.) luțǫl, istr. aluǫt. Lat. allĕvatum, de la allĕvāre (Pușcariu 69; Candrea-Dens., 1008; REW 360; DAR). Fără a avea un corespondent romanic imediat, coincide cu sensul general al lui levare „a fermenta”, cf. it. lievito, ven. levar, aberg. levad, friul. levá, fr. levain, comel. (a)lwá, sp. (a)leudar. substantiv neutru aluat

ALUÁT, aluaturi, s. n. 1. Masă densă de făină amestecată cu un lichid sau cu grăsime etc., din care se prepară pâine, prăjituri etc.; cocă. 2. Porțiune mică din cocă de pâine dospită, care își menține puterea de fermentație și poate înlocui drojdia. [Pr.: -lu-at] – Lat. *allevatum (= allevatus „care se ridică, se înălță”). substantiv neutru aluat

aluát (-lu-at) s. n., pl. aluáturi substantiv neutru aluat

aluát n., pl. urĭ (lat. allevatum, d. allevare, a ridica. V. ĭaŭ). Făină amestecată cu apă și frămîntată (coca, azimă) și în special fermentată (dospită). Mîncare de aluat, (cozonac, tort, plăcintă). V. țaĭc. substantiv neutru aluat

aluat n. 1. substanță care produce fermentațiune, făină cu apă și sare; 2. pl. orice mâncare din făină. [Lat. *ALLEVATUM, din LEVARE, cu sensul de „a frământa„ în latinitatea medie]. substantiv neutru aluat

ALUÁT, aluaturi, s. n. 1. Pastă obținută din făină amestecată cu apă, grăsime etc., din care se prepară pâine, prăjituri etc.; cocă. 2. Bucățică de aluat (1) folosită ca plămădeală. 3. Prăjitură făcută din aluat (1). [Pr: -lu-at] – Lat. allevatum (= allevatus „ridicat, înălțat”). substantiv neutru aluat

ALUÁT, aluaturi, s. n. 1. Masă densă de făină amestecată cu un lichid sau cu grăsime (uneori cuprinzînd și drojdie, zahăr, ouă etc.), din care se fac pîine, prăjituri etc.; cocă. Aluat de cozonaci. ◊ Mîna ta ia la întimplare aluatul inform pe care degetele îl modelează. ANGHEL, PR. 67. Țaca Frăsina întinde foi de aluat, frate-meu Mihalachi pisează miezi de nucă și zahăr. VLAHUȚĂ, O. A. II 87. 2. Porțiune mică din coca de pîine dospită, care își menține puterea de fermentație și poate înlocui drojdia. – Pronunțat: -lu-at. substantiv neutru aluat