ALTRUÍSM s.n. Atitudine binevoitoare și dezinteresată manifestată în favoarea altora. [< fr. altruisme, cf. lat. alter – altul]. substantiv neutrualtruism
ALTRUÍSM s. n. atitudine binevoitoare și dezinteresată în favoarea altora; principiu etic preconizând asemenea atitudine. (< fr. altruisme) substantiv neutrualtruism
ALTRUÍSM s. n. Dispoziție sufletească de a acționa dezinteresat în favoarea altora. – Fr. altruisme. substantiv neutrualtruism
*altruízm n., pl. e (fr. altruisme, d. autrui, altu, după lat. alter, altu). Calitatea de a fi bun p. alțiĭ, de a fi dezinteresat, milă. V. egoizm. substantiv neutrualtruizm
altruísm s. n. substantiv neutrualtruism
altruism n. dispozițiune binevoitoare pentru alții (în filozofia pozitivistă). substantiv neutrualtruism
ALTRUÍSM s. n. Atitudine morală sau dispoziție sufletească a celui care acționează dezinteresat în favoarea altora; doctrină morală care preconizează o asemenea atitudine. – Din fr. altruisme. substantiv neutrualtruism
ALTRUÍSM s. n. (în opoziție cu e g o i s m) Dispoziție de a acționa dezinteresat, trecînd peste interesele personale, în favoarea altor oameni sau a întregii colectivități. Fondul literaturii adevărate nu e de loc egoismul, ci altruismul cel mai larg și mai simpatic. IONESCU-RION, C. 105. substantiv neutrualtruism
altruism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | altruism | altruismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | altruism | altruismului |
plural | — | — |