altoitór, -oáre adj. și s. Care altoĭește. V. vaccinator. substantiv masculinaltoitor
altoitor m. 1. cel ce altoește; 2. vaccinator. substantiv masculinaltoitor
altoitor substantiv masculin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | altoitor | altoitorul |
plural | altoitori | altoitorii | |
genitiv-dativ | singular | altoitor | altoitorului |
plural | altoitori | altoitorilor |