altoire definitie

credit rapid online ifn

ALTOÍT1 s. n. Altoire. substantiv femininaltoit

ALTOÍRE, altoiri, s. f. Acțiunea de a altoi2. substantiv femininaltoire

credit rapid online ifn

altoíre f. Acțiunea de a altoi. substantiv femininaltoire

altoíre s. f., g.-d. art. altoírii; pl. altoíri substantiv femininaltoire

altoire f. 1. fapta de a altoi; 2. operațiune prin care se sădește un altoiu. substantiv femininaltoire

ALTOÍRE, altoiri, s. f. Acțiunea de a altoi2; altoit1, altoială. – V. altoi2. substantiv femininaltoire

altoi2, altoiesc v. t. a bate; a lovi; a plesni verb tranzitivaltoi

ALTOÍ2, altoiesc, vb. IV. Tranz. 1. A introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia, stabilind astfel un contact între țesuturile lor generatoare, în scopul de a da plantei altoite însușirile altoiului. 2. (Fam.) A bate pe cineva; a lovi, a plesni. [Var.: (reg.) hultuí vb. IV] – Magh. oltani. verb tranzitivaltoi

altoí (altoiésc, altoít), vb.1. A introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia. – 2. A bate, a lovi, a plesni pe cineva. – Var. (Mold.) hultui. Mag. oltani (Dar; Gáldi, Dict., 83). Sensul 2 nu apare și la var.Der. altoială, s. f. (altoire); altoi, s. n. (ramură folosită la altoire); altoior, adj. (care altoiește); altoitură, s. f. (altoire); hultoană, s. f. (altoi); hultuitură, s. f. (acțiunea de a altoi); altoană, s. f. (Mold., altoi). verb tranzitivaltoi

altoì v. 1. a sădi un altoiu; 2. a vaccina, a împărtăși prin artă o boală molipsitoare. [Ung. OLTANI, de unde și forma moldovenească hultui. verb tranzitivaltoì

ALTOÍ2, altoiesc, vb. IV. Tranz. 1. A introduce o ramură a unei plante în țesutul alteia, stabilind astfel un contact între țesuturile lor generatoare pentru a da plantei altoite însușirile altoiului. 2. (Fam.) A bate, a lovi, a plesni pe cineva. [Var.: (reg.) hultuí vb. IV] – Din magh. oltani. verb tranzitivaltoi

ALTOÍ2, altoiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la portaltoi sau la planta altoită) A introduce o rămurică (anume aleasă) a unei plante în țesutul alteia, stabilind în modul acesta un contact între țesuturile lor generatoare, cu scopul de a da plantei altoite însușirile (mai valoroase) ale altoiului. V. grefa. Am altoit un măr cu un gutui. Am altoit un cais pe un prun. ◊ Fig. (Cu privire la o însușire) Povestitorul a știut, cu tainic meșteșug, s-o altoiască adînc [mîndria] și în jalea și în veselia ostașului romîn. ODOBESCU, S. II 530. 2. (Familiar) A da cuiva o lovitură; a plesni, a bate. Răsări... unul cu căciulă ponosită... – Stai, neică, să-l altoiesc și eu pe barosan, spuse, încercînd să se apropie. PAS, L. I 256. – Variantă: (Mold.) hultuí (ALECSANDRI, T. 368) vb. IV. verb tranzitivaltoi

altoĭésc v. tr. (ung. oltani). Vest. Înfig altoĭ (la pomĭ). Vaccinez. – În Trans. și ultuĭesc (Agrb. Înt. 256), în Mold. hultuĭesc. V. presădesc și alduĭesc. verb tranzitivaltoĭesc

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluialtoire

altoire  substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular altoire altoirea
plural altoiri altoirile
genitiv-dativ singular altoiri altoirii
plural altoiri altoirilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z