altitudine definitie

ALTITÚDINE s.f. Înălțimea pe care o are un punct de pe Pământ în raport cu nivelul mării. ♦ Altitudinea unui astru = arcul de cerc vertical măsurat de la orizontul astronomic până la poziția astrului pe bolta cerească. [Cf. fr. altitude, lat. altitudo]. substantiv feminin altitudine

ALTITÚDINE s. f. 1. înălțime deasupra nivelului mării. 2. mare elevație verticală. (< fr. altitude, lat. altitudo) substantiv feminin altitudine

ALTITÚDINE, altitudini, s. f. Înălțimea unui punct de pe suprafața pământului considerată în raport cu nivelul mării. – Fr. altitude (lat. lit. altitudo, -inis). substantiv feminin altitudine

*altitúdine f. (lat. altitúdo, -údinis). Înălțime, maĭ ales considerată de la nivelu măriĭ. substantiv feminin altitudine

altitúdine s. f., g.-d. art. altitúdinii; pl. altitúdini substantiv feminin altitudine

altitudine f. înălțarea unui loc d´asupra nivelului mării. substantiv feminin altitudine

ALTITÚDINE, altitudini, s. f. Înălțime a unui punct de pe suprafața Pământului, considerată în raport cu nivelul mării sau față de un alt punct de pe suprafața terestră. – Din lat. altitudo, -inis, fr. altitude. substantiv feminin altitudine

ALTITUDÍNE, altitudini, s. f. Înălțimea unui punct de pe suprafața pămîntului considerată în raport cu nivelul mării. Sîntem în cel mai de nord punct al hotarului petrolifer, care are și cea mai înaltă altitudine. BOGZA, A. Î. 28. Aici 342 de kilometri de la București. 36 de kilometri de la Gheorghieni. Altitudine una mie două sute opt zeci și cinci de metri deasupra mării. SEBASTIAN, T. 16. substantiv feminin altitudine