reduceri si promotii 2018
Definitie alternare - ce inseamna alternare - Dex Online

alternare definitie

ALTERNÁRE s.f. Acțiunea de a alterna și rezultatul ei. ◊ (Biol.) Alternare de generații = succesiune regulată a unei generații sexuate cu alta asexuată. [< alterna]. substantiv feminin alternare

ALTERNÁRE, alternări, s. f. Acțiunea de a alterna și rezultatul ei. substantiv feminin alternare

*alternare f. Acțiunea de a alterna. substantiv feminin alternare

alternáre s. f., g.-d. art. alternắrii; pl. alternắri substantiv feminin alternare

alternare f. 1. fapta de a alterna; 2. lucrare alternativă. substantiv feminin alternare

ALTERNÁRE, alternări, s. f. Acțiunea de a alterna și rezultatul ei. – V. alterna. substantiv feminin alternare

ALTERNÁRE, alternări, s. f. Acțiunea de a alterna și rezultatul ei. Alternare de versuri și proză. substantiv feminin alternare

*altérn și alternéz, a v. intr. (lat. alternáre). Mă succed cu maĭ multă saŭ maĭ puțină regularitate: fragiĭ alternau cu stejariĭ. V. tr. Variez cultura: alternez semințele. verb tranzitiv altern

ALTERNÁ vb. I. intr. 1. A se schimba pe rând, a reveni succedându-se unul în urma celuilalt. 2. (Despre sunete) A varia de la o formă gramaticală la alta a aceluiași cuvânt sau în cuvinte din aceeași familie. [< fr. alterner, cf. lat. alternare]. verb tranzitiv alterna

alterná (a ~) vb., ind. prez. 3 alterneáză verb tranzitiv alterna

alternà v. a face unul după altul, a schimba pe rând. verb tranzitiv alternà

ALTERNÁ vb. I. intr., tr a (se) schimba pe rând, a reveni, a face să revină succesiv. II. intr. (despre sunete) a se schimba prin alternanță (2). (< fr. alterner, lat. alternare) verb tranzitiv alterna

ALTERNÁ, alternez, vb. I. Intranz. 1. A reveni succesiv, a lua pe rând unul locul altuia. ♦ Tranz. A face să ia, pe rând, unul locul altuia. 2. (Despre sunete) A se schimba în diferitele forme gramaticale ale aceluiași cuvânt sau în cuvintele din aceeași familie. – Fr. alterner (lat. lit. alternare). verb tranzitiv alterna

ALTERNÁ, alternez, vb. I. Intranz. și tranz. 1. A reveni sau a face să revină suc­cesiv, a lua pe rând unul locul altuia, a se succeda sau a face să se succeadă la intervale aproximativ egale. 2. Intranz. (Despre sunete) A se schimba prin alternanțe (2). – Din fr. alterner, lat. alternare. verb tranzitiv alterna

ALTERNÁ, alternez, vb. I. Intranz. (Despre două elemente diferite sau cu roluri diferite; al doilea element se introduce prin prep. « cu ») 1. A lua pe rînd unul locul altuia, a reveni succedîndu-se unul după altul, a se schimba unul cu altul. Ziua alternează cu noaptea. ◊ Tranz. Alternez munca cu odihna. 2. (Despre sunete) A varia, a se schimba în diferitele forme gramaticale ale aceluiași cuvînt sau în cuvintele aparținînd aceleiași familii. « A » alternează cu « e » în declinarea și în familia cuvîntului « fată ». - Prez. ind. și: (învechit) altérn (ODOBESCU, S. I 388). verb tranzitiv alterna

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului alternare

alternare   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alternare alternarea
plural alternări alternările
genitiv-dativ singular alternări alternării
plural alternări alternărilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z