ALTERCÁȚIE s.f. Ceartă; dispută violentă, schimb de cuvinte grele. [Gen. -iei, var. altercațiune s.f. / cf. fr. altercation, lat. altercatio]. substantiv femininaltercație
ALTERCÁȚIE s. f. ceartă; dispută violentă. (< fr. altercation, lat. altercatio) substantiv femininaltercație
ALTERCÁȚIE, altercații, s. f. (Rar) Schimb violent de cuvinte; ceartă. – Fr. altercation (lat. lit. altercatio, -onis). substantiv femininaltercație
altercáție (dispută) (-ți-e) s. f., art. altercáția (-ți-a), g.-d. art. altercáției; pl. altercáții, art. altercáțiile (-ți-i-) substantiv femininaltercație
ALTERCÁȚIE, altercații, s. f. Schimb violent de cuvinte între două sau mai multe persoane. – Din fr. altercation, lat. altercatio, -onis. substantiv femininaltercație
ALTERCÁȚIE, altercații, s. f. (Rar) Schimb violent de cuvinte; ceartă. Am avut cu ea și altercații. IBRĂILEANU, A. 28. – Variantă: altercațiúne (DUMITRIU, B. F. 161) s. f. substantiv femininaltercație
altercație | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | altercație | altercația |
plural | altercații | altercațiile | |
genitiv-dativ | singular | altercații | altercației |
plural | altercații | altercațiilor |