alterare definitie
- Vezi aici mai multe sinonimealterare
- Vezi aici mai multe rimealterare
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cual
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cualt
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cure
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuare
ALTERÁRE s.f. Acțiunea de a (se) altera; alterație. ♦ Descompunere. ♦ Schimbare, denaturare, falsificare. ♦ Modificarea pronunțării unui sunet. [< altera]. substantiv femininalterare
ALTERÁRE, alterări, s. f. Acțiunea de a (se) altera și rezultatul ei; descompunere. ♦ Denaturare, falsificare. ♦ Modificarea pronunțării unui sunet. ♦ Ridicare sau coborâre cu un semiton sau două a unui sunet, acord etc. substantiv femininalterare
alteráre s. f., g.-d. art. alterắrii; pl. alterắri substantiv femininalterare
ALTERÁRE, alterări, s. f. Acțiunea de a (se) altera și rezultatul ei. – V. altera. substantiv femininalterare
ALTERÁRE, alterări, s. f. Acțiunea de a (s e) a l t e r a și rezultatul ei. 1. Schimbare, modificare (de obicei în rău); descompunere, stricare. Alterarea cărnii. 2. Denaturare, falsificare. Alterarea unui text. 3. Schimbare sau modificare a pronunțării unui sunet. 4. Ridicare sau coborîre cu un semiton sau două a unui sunet, a unui acord etc. substantiv femininalterare
*alterațiúne f. (mlat. alterátio, -ónis). Schimbare în răŭ: alterarea sănătățiĭ. Schimbarea fețeĭ orĭ a vociĭ din cauza emoțiuniĭ. – Și -áție și -áre. substantiv femininalterațiune
alterá (a ~) vb., ind. prez. 3 altereáză verb tranzitivaltera
alterà v. 1. a schimba starea unui lucru; 2. a preface din bine în rău, a strica. verb tranzitivalterà
ALTERÁ vb. I. 1. refl. A se descompune (din cauza unui anumit agent extern); (despre alimente) a se strica. 2. tr. A denatura, a falsifica. 3. refl. (Fon.; despre sunete) A se preface, a se schimba. 4. tr. A ridica ori a coborî un sunet sau un acord cu un semiton cu ajutorul accidenților muzicali. [< fr. altérer, cf. lat. alterare]. verb tranzitivaltera
ALTERÁ, alterez, vb. I. 1. Refl. A se descompune sub influența unui agent extern; (despre alimente) a se strica. ◊ Tranz. Căldura alterează alimentele. 2. Tranz. A denatura, a falsifica. 3. Refl. (Fon.; despre sunete) A se schimba, a se transforma. 4. Tranz. (Muz.) A ridica sau a coborî un sunet, un acord etc. cu un semiton sau două (cu ajutorul diezilor, bemolilor etc.). – Fr. altérer (lat. lit. alterare). verb tranzitivaltera
ALTERÁ vb. I. refl. 1. a se descompune; (despre alimente) a se strica. ◊ (despre roci) a (se) dezagrega. 2. (lingv.; despre sunete) a-și modifica pronunțarea sub influența altui sunet. II. tr. 1. a denatura adevărul. 2. (muz.) a se modifica înălțimea unui sunet. (< fr. altérer, lat. alterare) verb tranzitivaltera
ALTERÁ, alterez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A suferi sau a face să sufere transformări sub acțiunea mediului extern; a (se) descompune, a (se) strica. ◊ Tranz. Căldura alterează alimentele. 2. Tranz. A denatura, a falsifica, a se transforma. 3. Refl. (Fon.; despre sunete) A se schimba, a se transforma. 4. Tranz. (Muz.) A ridica sau a coborî un sunet, un acord etc. cu un semiton sau două (cu ajutorul diezilor, bemolilor etc.). – Din fr. altérer, lat. alterare. verb tranzitivaltera
ALTERÁ, alterez, vb. I. 1. R e f l. A se descompune sub influența unui agent extern; (despre alimente) a se strica. Unele medicamente se alterează la căldură Peștele se alterează repede. ◊ T r a n z. Căldura alterează alimentele. 2. T r a n z. A denatura, a falsifica. A altera un text. 3. Refl. (Rar, despre sunete, în special despre labiale) A se schimba. Sunetul « p » s-a alterat, trecînd la « k' », în cuvîntul « piatră », care a devenit astfel «chiatră». 4. T r a n z. A ridica sau a coborî un sunet sau un acord cu un semiton sau două (cu ajutorul diezilor, bemolilor etc.). verb tranzitivaltera
*alteréz v. tr. (lat. áltero, -áre, d. álter, altu). Schimb în răŭ: mi-am alterat sănătatea. V. refl. Mă stric: untu s' a alterat de căldură. Mă schimb de emoțiune saŭ de boală: vocea i se alterase. verb tranzitivalterez
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluialterare
| alterare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | alterare | alterarea |
| plural | alterări | alterările | |
| genitiv-dativ | singular | alterări | alterării |
| plural | alterări | alterărilor | |