*altéră V. halteră. temporaralteră
haltéră și altéră f., pl. e (fr. haltère, d. vgr. ῾altér, d. ῾állomai, sar.). Bucată de plumb pe care ceĭ vechĭ o țineaŭ în mînă ca să se cumpănească cînd săreaŭ. Azĭ, greutate de metal orĭ de lemn p. exercițiĭ gimnastice. temporarhalteră
ALTERÁ vb. I. 1. refl. A se descompune (din cauza unui anumit agent extern); (despre alimente) a se strica. 2. tr. A denatura, a falsifica. 3. refl. (Fon.; despre sunete) A se preface, a se schimba. 4. tr. A ridica ori a coborî un sunet sau un acord cu un semiton cu ajutorul accidenților muzicali. [< fr. altérer, cf. lat. alterare]. verb tranzitivaltera
ALTERÁ, alterez, vb. I. 1. Refl. A se descompune sub influența unui agent extern; (despre alimente) a se strica. ◊ Tranz. Căldura alterează alimentele. 2. Tranz. A denatura, a falsifica. 3. Refl. (Fon.; despre sunete) A se schimba, a se transforma. 4. Tranz. (Muz.) A ridica sau a coborî un sunet, un acord etc. cu un semiton sau două (cu ajutorul diezilor, bemolilor etc.). – Fr. altérer (lat. lit. alterare). verb tranzitivaltera
ALTERÁ vb. I. refl. 1. a se descompune; (despre alimente) a se strica. ◊ (despre roci) a (se) dezagrega. 2. (lingv.; despre sunete) a-și modifica pronunțarea sub influența altui sunet. II. tr. 1. a denatura adevărul. 2. (muz.) a se modifica înălțimea unui sunet. (< fr. altérer, lat. alterare) verb tranzitivaltera
alterá (a ~) vb., ind. prez. 3 altereáză verb tranzitivaltera
alterà v. 1. a schimba starea unui lucru; 2. a preface din bine în rău, a strica. verb tranzitivalterà
ALTERÁ, alterez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A suferi sau a face să sufere transformări sub acțiunea mediului extern; a (se) descompune, a (se) strica. ◊ Tranz. Căldura alterează alimentele. 2. Tranz. A denatura, a falsifica, a se transforma. 3. Refl. (Fon.; despre sunete) A se schimba, a se transforma. 4. Tranz. (Muz.) A ridica sau a coborî un sunet, un acord etc. cu un semiton sau două (cu ajutorul diezilor, bemolilor etc.). – Din fr. altérer, lat. alterare. verb tranzitivaltera
ALTERÁ, alterez, vb. I. 1. R e f l. A se descompune sub influența unui agent extern; (despre alimente) a se strica. Unele medicamente se alterează la căldură Peștele se alterează repede. ◊ T r a n z. Căldura alterează alimentele. 2. T r a n z. A denatura, a falsifica. A altera un text. 3. Refl. (Rar, despre sunete, în special despre labiale) A se schimba. Sunetul « p » s-a alterat, trecînd la « k' », în cuvîntul « piatră », care a devenit astfel «chiatră». 4. T r a n z. A ridica sau a coborî un sunet sau un acord cu un semiton sau două (cu ajutorul diezilor, bemolilor etc.). verb tranzitivaltera
*alteréz v. tr. (lat. áltero, -áre, d. álter, altu). Schimb în răŭ: mi-am alterat sănătatea. V. refl. Mă stric: untu s' a alterat de căldură. Mă schimb de emoțiune saŭ de boală: vocea i se alterase. verb tranzitivalterez
altera temporar | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)altera | alterare | alterat | alterând | singular | plural | ||
alterând | alterați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | alterez | (să)alterez | alteram | alterai | alterasem | |
a II-a (tu) | alterezi | (să)alterezi | alterai | alterași | alteraseși | ||
a III-a (el, ea) | alterează | (să)alterai | altera | alteră | alterase | ||
plural | I (noi) | alterăm | (să)alterăm | alteram | alterarăm | alteraserăm | |
a II-a (voi) | alterați | (să)alterați | alterați | alterarăți | alteraserăți | ||
a III-a (ei, ele) | alterează | (să)altereze | alterau | alterară | alteraseră |