altaic definitie

ALTÁIC, -Ă adj. din regiunea munților Altai. ♦ limbi če = limbi turcice, mongole și tunguse. (< fr. altaïque) adjectivaltaic

ALTÁIC, -Ă, altaici, -e, adj. Din Altai, caracteristic munților Altai. – Fr. altaïque. adjectivaltaic

altáic (-ta-ic) adj. m., pl. altáici; f. altáică, pl. altáice adjectivaltaic

ALTÁIC, -Ă, altaici, -ce, adj. Din Altai, caracteristic munților Altai. [Pr: -ta-ic] – Din fr. altaïque. adjectivaltaic

ALTÁIC, – Ă, altaici, -e, adj. Din Altai, care se referă la Altai, caracteristic regiunii munților Altai. adjectivaltaic

URALO-ALTÁIC, -Ă, uralo-altaici, -ce, adj. (Despre populații) Care se află, trăiește în regiunea munților Ural și Altai. ♦ (Substantivat, f. pl.) Limbi vorbite de aceste populații. – Din fr. ouralo-altaïque. adjectivuraloaltaic

urálo-altáic (-ta-ic) adj. m., pl. urálo-altáici; f. urálo-altáică, pl. urálo-altáice adjectivuralo-altaic