ALPINÍSM s.n. Sport constând în ascensiuni pe culmi muntoase greu accesibile. [Cf. fr. alpinisme, it. alpinismo]. substantiv neutrualpinism
ALPINÍSM s. n. sport în ascensiuni pe culmi muntoase greu accesibile. (< fr. alpinisme) substantiv neutrualpinism
ALPINÍSM s. n. Sport în care, cu ajutorul unei tehnici speciale, se execută ascensiuni pe culmi muntoase greu accesibile. – Fr. alpinisme. substantiv neutrualpinism
*alpinizm n., pl. e. Gustu exercițiilor orĭ studiilor de munte. substantiv neutrualpinizm
alpinísm s. n. substantiv neutrualpinism
ALPINÍSM s. n. Ramură sportivă care cuprinde ascensiunile în munți, în special escaladarea părților greu accesibile ale acestora. – Din fr. alpinisme. substantiv neutrualpinism
ALPINÍSM s. n. Sport în care, cu ajutorul unei tehnici speciale, se execută ascensiuni pe culmi muntoase greu accesibile. substantiv neutrualpinism
alpinism substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | alpinism | alpinismul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | alpinism | alpinismului |
plural | — | — |