ALOGENÉTIC, -Ă adj. (Chim.) Alogen. [Cf. gr. allos – altul, genesis – naștere]. adjectivalogenetic
ALOGENÉTIC, -Ă adj. alogen. (< fr. allogénétique) adjectivalogenetic
alogenétic adj. m., pl. alogenétici; f. alogenétică, pl. alogenétice adjectivalogenetic
ALOGENÉTIC, -Ă, alogenetici, -ce, adj. Alogen. – Din fr. allogénétique. adjectivalogenetic
alogenetic adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | alogenetic | alogeneticul | alogenetică | alogenetica |
plural | alogenetici | alogeneticii | alogenetice | alogeneticele | |
genitiv-dativ | singular | alogenetic | alogeneticului | alogenetice | alogeneticei |
plural | alogenetici | alogeneticilor | alogenetice | alogeneticelor |