alogen definitie

credit rapid online ifn

ALOGÉN, -Ă adj. (Chim.) Deosebit prin natură și prin origine de mediul înconjurător. ♦ (Despre un component al unei roci) Format anterior rocii și într-un alt loc decât aceasta. ♦ (Despre o populație) Venit din altă parte, de altă origine. [< fr. allogène, cf. gr. allos – altul, genos – neam]. adjectivalogen

ALOGÉN, -Ă adj. deosebit prin natură și prin origine de mediul înconjurător; alogenetic. ◊ (despre o populație; și s. m.) venit din altă parte, de altă origine. (< fr. allogène) adjectivalogen

credit rapid online ifn

ALOGÉN, -Ă, alogeni, -e, adj. Care se deosebește prin natură și origine de mediul în care se află. ♦ (Despre populații) De origine străină, venit din altă parte. – Fr. allogène (< gr.). adjectivalogen

alogén adj. m., pl. alogéni; f. alogénă, pl. alogéne adjectivalogen

ALOGÉN, -Ă, alogeni, -e, adj. Care se deosebește prin natură și origine de mediul în care se află; alogenetic. ♦ (Despre populații) De origine străină, venit din altă parte. – Din fr. allogène. adjectivalogen

ALOGÉN, -Ă, alogeni, -e, adj. Care se deosebește prin natură și prin origine de mediul în care se află. ♦ (Despre populații) De origine străină, venită din altă parte. adjectivalogen

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluialogen

alogen  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alogen alogenul aloge alogena
plural alogeni alogenii alogene alogenele
genitiv-dativ singular alogen alogenului alogene alogenei
plural alogeni alogenilor alogene alogenelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z