ALOGAMÍE s.f. (Biol.) Fecundare în care gameții masculi aparțin altor indivizi decât cei femeli. [Gen. -iei. / cf. fr. allogamie, germ. Allogamie < gr. allos – altul, gamos – căsătorie]. substantiv femininalogamie
ALOGAMÍE s. f. (biol.) încrucișare între indivizi genetic deosebiți. ◊ polenizare încrucișată cu polen de la alte plante aparținând aceleiași specii; xenogamie. (< fr. allogamie) substantiv femininalogamie
alogamíe s. f., art. alogamía, g.-d. alogamíi, art. alogamíei substantiv femininalogamie
ALOGAMÍE s. f. Fecundare a unei plante cu polen provenit de la alte plante din aceeași specie. – Din fr. allogamie. substantiv femininalogamie
alogamie substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | alogamie | alogamia |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | alogamii | alogamiei |
plural | — | — |