ALÓDIU s.n. (Ist.; în orânduirea feudală) Domeniu ereditar în deplină stăpânire, scutit de orice sarcini și deosebit de feudă. [Pron. -diu. / < lat.med. allodium, cf. fr. alleu < germ. allod < all – tot, od – proprietate]. substantiv neutrualodiu
ALÓDIU s. n. (în feudalism) domeniu funciar ereditar în deplină proprietate, scutit de orice sarcini și deosebit de feudă. (< lat. allodium) substantiv neutrualodiu
*alódiŭ n. (mlat. allódium, fr. alleu, d. vgerm. de sus allod [d. all, tot și od, moșie], de unde vine și fr. alleu). Moșie ereditară și independentă al căreĭ proprietar datorea [!] numaĭ omagiŭ de vasalitate senioruluĭ. V. feud. substantiv neutrualodiŭ
alódiu [diu pron. dyu] s. n., art. alódiul; pl. alódii, art. alódiile (-di-i-) substantiv neutrualodiu
ALÓDIU, alodii, s. n. (În Evul Mediu, în Apusul și Centrul Europei) Proprietate funciară liberă, scutită de orice sarcini de vasalitate. – Din lat. allodium. substantiv neutrualodiu
alodiu substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | alodiu | alodiul |
plural | alodii | alodiile | |
genitiv-dativ | singular | alodiu | alodiului |
plural | alodii | alodiilor |