alocuri definitie
- Vezi aici mai multe rimealocuri
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cual
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cualo
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina curi
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cuuri
alócuri (pe ~) loc. adv. invariabilalocuri
ALÓCURI adv. (Adesea precedat de prep. „pe”) În unele locuri, pe ici pe colo. [Var.: alócurea adv.] – Din a2 + locuri. invariabilalocuri
alócurĭ (vest) și alócurea (est) adv. (din alt-locurĭ, alte locurĭ). Aĭurea. Pin [!] unele locurĭ; pe icĭ, pe colo. (Tot-de-a-una precedat de pe). – La Agrb. Înt. 9, altlocurĭ, „une-orĭ”. invariabilalocurĭ
ALÓCURI adv. (Adesea precedat de prep. „pe”) În unele locuri, pe ici pe colo. [Var.: alocurea adv.] – A2 + locuri. invariabilalocuri
ALÓCURI adv. (Și în forma alocurea; de obicei precedat de prep. « pe ») În unele locuri, pe ici pe colo. Cîmpia era nesfîrșită de jur împrejur. Pe alocuri se ridica sau cobora în văi puțin adînci. DUMITRIU, N. 14. P-alocurea viile se mlădiau, încărcate de ciorchini, pe aracii plecați de greutatea rodului. DELAVRANCEA, S. 215. Șesul Seretului este alocurea năsipos și alocurea argilos. I. IONESCU, O. 302. – Variantă: alócurea adv. invariabilalocuri