alocuțiune definitie

ALOCUȚIÚNE s.f. 1. Discurs ținut ostașilor de un comandant militar, rege sau împărat. 2. Cuvântare ocazională scurtă. [Var. alocuție s.f. / cf. fr. allocution, lat. allocutio]. substantiv feminin alocuțiune

ALOCUȚIÚNE s. f. cuvântare ocazională scurtă. (< fr. allocution, lat. allocutio) substantiv feminin alocuțiune

ALOCUȚIÚNE, alocuțiuni, s. f. Scurtă cuvântare ocazională. [Pr.: -ți-u] – Fr. allocution (lat. lit. allocutio, -onis). substantiv feminin alocuțiune

*alocuțiúne f. (lat. allocútio, -ónis. V. locuțiune). Cuvîntare scurtă. – Și -úție. substantiv feminin alocuțiune

alocuțiúne (-ți-u-) s. f., g.-d. art. alocuțiúnii; pl. alocuțiúni substantiv feminin alocuțiune

alocuțiune f. cuvântare scurtă. substantiv feminin alocuțiune

ALOCUȚIÚNE, alocuțiuni, s. f. Scurtă cuvântare ocazională. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. allocution, lat. allocutio, -onis. substantiv feminin alocuțiune

ALOCUȚIÚNE, alocuțiuni, s. f. Scurtă cuvîntare ocazională. – Pronunțat: -ți-u-. – Variantă: (învechit) alocúție ș. f. substantiv feminin alocuțiune

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului alocuțiune

alocuțiune   nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alocuțiune alocuțiunea
plural alocuțiuni alocuțiunile
genitiv-dativ singular alocuțiuni alocuțiunii
plural alocuțiuni alocuțiunilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z