alobróg (-lo-brog) adj. m., s. m., pl. alobrógi; adj. f., s. f. alobrógă, pl. alobróge adjectivalobrog
ALOBRÓG, -Ă, alobrogi, -ge, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care aparținea unei populații celtice din sud-estul Franței de azi, supusă de Cezar în timpul campaniei din Galia. 2. Adj. Care aparține alobrogilor (1), privitor la alobrogi. – Din fr. Allobroges. adjectivalobrog
alobrog adjectiv | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular | alobrog | alobrogul | alobrogă | alobroga |
plural | alobrogi | alobrogii | alobroge | alobrogele | |
genitiv-dativ | singular | alobrog | alobrogului | alobroge | alobrogei |
plural | alobrogi | alobrogilor | alobroge | alobrogelor |