alo definitie
- Vezi aici mai multe sinonimealo
- Vezi aici mai multe rimealo
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cual
- Vezi aici mai multe cuvinte care incep cualo
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina culo
- Vezi aici mai multe cuvinte care se termina cualo
ÁLĂ s. f. unitate tactică de cavalerie în armata romană, din auxiliari. (< lat. ala) substantiv femininală
ÁLĂ s. f. v. ala. substantiv femininală
álă (ále), s. f. – Monstru care dezlănțuie furtunile, în credința pop. – Var. hală. Bg. sb., (h)ala. substantiv femininală
ÁLĂ, ale, s. f. Unitate romană de cavalerie (formată din trupe auxiliare). – Din lat. ala. substantiv femininală
ală f. 1. în Oltenia, un fel de balaur ce stârnește vântul turbat sau furtunile; 2. Tr. (hală) duh rău, incub (v. haluit). [Serb. ALA, balaur aducător de nor și grindină]. substantiv femininală
ÁLA, alae, s. f. Unitate romană de cavalerie (formată din trupe auxiliare). [Pl. pr.: ale. – Var.: álă s. f.] – Din lat. ala. substantiv femininala
aló interj. – Exclamație folosită la telefon. Fr. allo, din engl. hello. Se folosește exclusiv la convorbirile telefonice. substantiv neutrualo
ALO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „altul”, „diferit”. [< fr. allo-, cf. gr. allos]. substantiv neutrualo
ALÓ interj. Exclamație prin care se face apelul sau se răspunde la telefon. ♦ Exclamație de chemare. [< fr. allô, cf. engl. hallo]. substantiv neutrualo
ALO-1 elem. „altul”, „diferit”. (< fr. allo-, cf. gr. allos) substantiv neutrualo
ALÓ2 interj., s. n. cuvânt prin care se face apelul sau se răspunde la telefon, la o chemare. (< fr. allo, engl. hallo) substantiv neutrualo
aló1 / álo interj. substantiv neutrualo
aló2 (apel telefonic) s. n., art. alóul (-lo-ul), pl. alóuri substantiv neutrualo
ALÓ interj. Exclamație convențională prin care se cheamă sau se răspunde la telefon. ♦ Exclamație de chemare. – Fr. allô. substantiv neutrualo
aló, V. allo. substantiv neutrualo
ALÓ, (2) alouri, interj., s. n. 1. Interj. Exclamație convențională prin care se cheamă sau se răspunde la telefon. ♦ Exclamație de chemare. 2. S. n. Apel telefonic. [Acc. și: (1) álo] – Din fr. allô. substantiv neutrualo
ALÓ interj. (Adesea repetat) Exclamație convențională cu care chemăm sau răspundem la telefon. Se îndreaptă spre telefonul din perete... ridică receptorul... Alo, alo. SEBASTIAN, T. 188. ◊ Exclamație de chemare. Alo, tovarășe, vino mai aproape. substantiv neutrualo
*alló interj. de chemat pe cineva la telefon. – Cînd Graham Bell, inventatoru primuluĭ microfon, ĭ-a vorbit luĭ James Tresider, asistentu luĭ, care asculta la cel-lalt capăt al sîrmeĭ, acesta a exclamat: Allo, cuvînt pe care Graham l-a ales ca interj. de atras atențiunea celuĭ pe care-l chemĭ la telefon. substantiv neutruallo
Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluialo
| alo substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | alo | aloul |
| plural | alouri | alourile | |
| genitiv-dativ | singular | alo | aloului |
| plural | alouri | alourilor | |