allegro definitie

ALLÉGRO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Repede, vioi, vesel. ◊ Piu allegro = mai repede. // s.n. Arie executată în acest tempo. ♦ Mișcare obișnuită a primei părți dintr-o sonată. [< it. allegro]. substantiv neutruallegro

ALLÉGRO I. adv. (muz.) repede, vioi, vesel. II. s. n. parte a unei sonate, simfonii în acest tempo. (< it. allegro) substantiv neutruallegro

allégro (it.) (-le-gro) adv., s. n.; abr. All{o} substantiv neutruallegro

ALLÉGRO adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) În tempo vioi; repede. ♦ (Substantivat, n.) (Parte dintr-o) compoziție muzicală executată în acest tempo. – It. allegro. substantiv neutruallegro

*allégro adv. (cuv. it.). Muz. Vioĭ, vesel. S. n. Pasagiŭ cîntat cu veselie: un allegro. substantiv neutruallegro

ALLÉGRO adv., s. n. 1. Adv. (Indică modul de executare a unei lucrări muzi­cale) În tempo vioi; repede. 2. S. n. (Parte dintr-o) compoziție muzicală executată în acest tempo. – Cuv. it. substantiv neutruallegro

ALLÉGRO adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) în tempo vioi, repede, vesel. ◊ (Substantivat, n.) Compoziție sau parte dintr-o compoziție muzicală executată în acest tempo. substantiv neutruallegro

allégro assái (it.) (-le-gro, -sai) loc. adv. substantiv neutruallegroassai

allégro ma non tróppo (it.) (-le-gro) loc. adv. substantiv neutruallegromanontroppo