allegretto definitie

ALLEGRÉTTO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Vioi, repejor (mai puțin grăbit decât allegro). // s.n. Bucată muzicală executată în acest tempo. [< it. allegretto]. substantiv neutruallegretto

ALLEGRÉTTO I. adv. (muz.) mai puțin vioi sau grăbit decât allegro. II. s. n. parte a unei sonate, simfonii în acest tempo. (< it. allegretto) substantiv neutruallegretto

allegrétto (it.) (-le-gret-) adv.; abr. all{tto} substantiv neutruallegretto

ALLEGRÉTTO adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) Într-un tempo vioi (dar mai moderat decât allegro); repejor. – It. allegretto. substantiv neutruallegretto

ALLEGRÉTTO adv., s. n. 1. Adv. (Indică modul de executare a unei lucrări muzicale) Într-un tempo vioi (dar mai moderat decât allegro); repejor. ◊ Loc. adv. Allegro assai = foarte alert. Allegro ma non troppo = într-un ritm nu foarte alert. 2. S. n. (Parte dintr-o) compoziție muzicală executată în acest tempo. – Cuv. it. substantiv neutruallegretto

ALLEGRÉTTO adv. (Indică modul de executare a unei bucăți muzicale) într-un tempo vioi (dar mai moderat decît allegro); cu oarecare vioiciune, repejor. substantiv neutruallegretto