alivanta definitie

alivánta, adv. – Pe spate, cu picioarele în sus. It. alla banda, prin intermediul pronunțării ngr. ἄλλα βάντα, termen marinăresc, introdus în rom., probabil în sec. XVIII (Scriban; Iordan, BF, VI, 150). Este posibil să aparțină aceleiași familii și alivancă, s. f. (turtă din mălai și brînză); alivenci, s. f. pl. (dans tipic mold.); alivăni, vb. (a întoarce, a răsturna; a înmuia). Evoluția acestor cuvinte nu este clară. Poate să se fi produs, la alivancă, o contaminare cu sl., cf. ceh. (na)liwanec „prăjitură în formă”, de la liti „a forma”; dar cuvintele sl. aduse de Cihac și DAR nu constituie o explicație suficientă în sine. Bogrea, Dacor., III, 724 (și Scriban) explică acest cuvînt prin sl. *olivenka, de la olivnij „în ulei”, care pare îndoielnic; tot Bogrea vede în alivăni un der. de la aliman. invariabilalivanta

alivanta! interj. pleacă! invariabilalivanta

alivánta (înv.) interj. invariabilalivanta

ALIVÁNTA interj. 1. Exclamație (glumeață) rostită când cade cineva. ◊ (Adverbial, în expr.) A da (sau a cădea, a veni etc.) alivanta = a da (sau a cădea etc.) peste cap. 2. Pleacă! șterge-o! [Var.: (reg.) alivánti interj.] – It. alla banda (ngr. alla vanda) „la o parte”. invariabilalivanta

alivánta adv. (it. banda, lature de corabie, alla banda, la o parte, pron. de Grecĭ alla vanda. V. banda). Fam. De-a tumba, răsturnîndu-te: a căzut alivanta. invariabilalivanta

alivanta adv. dare peste cap, tumbă; câte odată alivanta pe spinare AL.; alivanta-plăcintă ! a se întinde pe jos. [Cf. it. all’avanti, înainte ! poate o amintire dela scamatorii italieni cari au vizitat țara (v. boscărie)]. invariabilalivanta

ALIVÁNTA interj. (Înv.) 1. Exclamație (glumeață) rostită când cade cineva. ◊ (Adverbial, în expr.) A da (sau a cădea, a veni etc.) alivanta = a da (sau a cădea etc.) peste cap. 2. Pleacă ! șterge-o ! – Probabil ngr. alla vanda („într-o parte, la o parte”). invariabilalivanta

ALIVÁNTA interj. Exclamație, de obicei glumeață, rostită cînd cade cineva. Mîni, poimîni, poate... alivanta-n groapă. ALECSANDRI, T. I 42. ◊ (Adverbial, de obicei pe lîngă verbele « a da », « a cădea », « a veni », « a trînti ») Ion însă, împiedicat cu picioarele în mînicile contășului, căzuse alivanta la pămînt. CREANGĂ, A. 111. Na! că era să dau alivanta peste cap. ALECSANDRI, T. 920. invariabilalivanta

a se da alivanta expr. a se da peste cap, a face tumbe. invariabilasedaalivanta