ALITERAȚIÚNE s.f. v. aliterație. substantiv femininaliterațiune
*aliterațiúne f. (d. literă; fr. allitération). Repetarea acelorașĭ litere: ce te tot tînguĭ tot timpu? – Și -áție. substantiv femininaliterațiune
aliterați(un)e f. repetirea acelorași litere sau acelorași silabe. Ex. prin vârfuri vântul viu vuia (COȘBUC). substantiv femininaliterațiune
aliterațiune | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | aliterațiune | aliterațiunea |
plural | aliterațiuni | aliterațiunile | |
genitiv-dativ | singular | aliterațiuni | aliterațiunii |
plural | aliterațiuni | aliterațiunilor |