alipi definitie

ALIPÍ, alipesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) lipi, a (se) alătura, a (se) atașa. – Din a³ + lipi. verb tranzitiv alipi

alipí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. alipésc, imperf. 3 sg. alipeá; conj. prez. 3 să alipeáscă verb tranzitiv alipi

alipì v. 1. a lipi de; 2. a se lipi de (și fig.). [V. lipi]. verb tranzitiv alipì

ALIPÍ, alipesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) lipi, a (se) alătura, a (se) atașa. – A³ + lipi. verb tranzitiv alipi

ALIPÍ, alipesc, vb. IV. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. « de » sau « la ») A se lipi, a se alătura, a se atașa. M-a atras la sine. M-am alipit de el îmbrățișîndu-l. SADOVEANU, N. F. 162. Se alipi de bătrînă; o cuprinse pe după gît cu brațele ei rumenite de dogoarea focului. DELAVRANCEA, S. 16. ◊ F i g. La tagma lor [a pescarilor] m-am alipit după cea dinții izbîndă. SADOVEANU, N. F. 53. ◊ T r a n z. Vă chem să luptăm, Vă chem s-alipiți glasul de-al meu. BANUȘ, în POEZ. N. 19. ◊ (Despre un teritoriu) A se alătura la un stat. verb tranzitiv alipi

alipésc v. tr. (d. lipesc). Unesc, lipesc, alăturez, anexez: doŭă case alipite, o chitanță alipită scrisoriĭ (la scrisoare saŭ de scrisoare). V. refl. Fig. Prind simpatie: cînele se alipește de stăpîn, pisica e alipită caseĭ. – Barb. atașez (fr. attacher). verb tranzitiv alipesc