ALIOTMÁN s. n. (Înv.) Turcime. [Pr.: -li-ot-] – Tc. Ali Osman „dinastia lui Osman”. substantiv neutrualiotman
Aliotmán (înv.) (-li-ot-) s. propriu n. substantiv neutrualiotman
Aliotman n. neamul turcesc: întreg Aliotmanul să se 'mpiedece de un ciot? EM. [Turc. ALIOSMAN, dinastia lui Osman, națiunea osmanlie]. substantiv neutrualiotman
ALIOTMÁN n. pr. (Înv.) Turcime. [Pr.: -li-ot-] – Din tc. Ali Osman „dinastia lui Osman”. substantiv neutrualiotman
ALIOTMÁN s. n. (Cu sens colectiv, învechit) Turcime. A privi gîndești că pot Ca întreg aliotmanul să se-mpiedece de-un ciot? EMINESCU, O. I 146. Apar... Coloane care sprijin întreg aliotmanul. ALECSANDRI, P. III 377. – Pronunțat: -li-ot-. substantiv neutrualiotman
aliotman substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | aliotman | aliotmanul |
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | aliotman | aliotmanului |
plural | — | — |