reduceri si promotii 2018
Definitie aliniere - ce inseamna aliniere - Dex Online

aliniere definitie

ALINIÉRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) alinia și rezultatul ei. 2. Linie de așezare a limitelor unei străzi, a unei piețe publice etc. ♦ Operație de jalonare a unui aliniament. 3. (la pl.) Monumente cu caracter religios frecvente în epoca bronzului în Franța, în Anglia etc., constând din șiruri drepte, paralele, de blocuri mari de piatră cioplită, înfipte vertical în pământ la intervale regulate. [< alinia, după fr. alignement]. substantiv feminin aliniere

ALINIÉRE, alinieri, s. f. Acțiunea de a (se) alinia și rezultatul ei. ♦ (Articulat, cu valoare de interjecție) Aliniați-vă! refaceți alinierea ! [Pr.: -ni-e-] substantiv feminin aliniere

*aliniére f. Acțiunea de a alinia. Linie trasă pentru alinierea uneĭ strade. Situațiunea maĭ multor obiecte aliniate. substantiv feminin aliniere

aliniére (-ni-e-) s. f., g.-d. art. aliniérii; pl. aliniéri substantiv feminin aliniere

aliniere f. 1. punerea în linie dreaptă și efectul ei; 2. linie trasă spre a da direcțiunea unei strade, alee, etc. substantiv feminin aliniere

ALINIÉRE, alinieri, s. f. Acțiunea de a (se) alinia și rezultatul ei. ♦ (Mil.; articulat, cu valoare de interjecție) Aliniați-vă! [Pr.: -ni-e-] – V. alinia. substantiv feminin aliniere

ALINIÉRE, alinieri, s. f. Acțiunea de a (s e) a l i n i a și rezultatul ei; linie dreaptă formată de cei care se aliniază sau de clădirile unei străzi drepte. În zadar își zvîrlea brațul asupra șirului de căști, să păstreze alinierea. CAMILAR, N. I 204. Pe bulevardul Colței îl izbește pe Moș Gheorghe mai întii lărgimea lui, apoi alinierea caselor. SP. POPESCU, M. G. 57. ♦ (Mil., Sport; articulat, cu valoare de interjecție) Refaceți alinierea! aliniați-vă! « Alinierea » face [arendașul], « Nu ești aliniat. Cinci lei amendă». DUMITRIU, B. F. 24. - Pronunțat: -ni-e-. substantiv feminin aliniere

*alíniĭ și -iéz, a v. tr. (d. linie; fr. aligner). Așez în linie dreaptă. verb tranzitiv aliniĭ

alinià v. a așeza în linie dreaptă, a pune în linie: aliniez o casă, o stradă. verb tranzitiv alinià

ALINIÁ vb. I tr., refl. A (se) așeza în linie dreaptă. ♦ tr. A îndrepta traseul unei străzi. [Pron. -ni-a, ger. -iind, var. alinea vb. I. / < linie, după fr. aligner]. verb tranzitiv alinia

ALINIÁ vb. I. tr., refl. a (se) așeza în linie dreaptă. II. tr. a îndrepta traseul unei străzi. III. refl. (despre țări) a se asocia într-o grupare pe baza unui tratat. (după fr. aligner) verb tranzitiv alinia

ALINIÁ, aliniez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) așeza în linie dreaptă. ♦ Tranz. A îndrepta traseul unei străzi. [Pr.: -ni-a] – Din a3 + linie (după fr. aligner). verb tranzitiv alinia

aliniá (a ~) (-ni-a) vb., ind. prez. 3 aliniáză, 1 pl. aliniém (-ni-em); conj. prez. 3 să aliniéze; ger. aliniínd (-ni-ind) verb tranzitiv alinia

ALINIÁ, aliniez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) așeza în linie dreaptă. ♦ Tranz. A îndrepta traseul unei străzi. ♦ Tranz. A așeza un grup de construcții după o linie dinainte stabilită. 2. Refl. (Despre țări) A se asocia într-o grupare pe baza unui tratat. 3. Tranz. a ajusta elementele componente ale unui sistem pentru a-i asigura o bună funcționare. [Pr.: -ni-a] – A3 + linie (după fr. aligner). verb tranzitiv alinia

ALINIÁ, aliniez, vb. I. T r a n z. A așeza în linie dreaptă, la linie. ◊ Refl. Soldații se aliniază. ♦ (Urbanistică) A îndrepta traseul unei străzi. – Pronunțat: -ni-a. verb tranzitiv alinia

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului aliniere

aliniere   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aliniere alinierea
plural alinieri alinierile
genitiv-dativ singular alinieri alinierii
plural alinieri alinierilor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z