alimănésc (mă) v. refl. (d. liman). Vest. Mă pripășesc. verbalimănesc
alimănire | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | alimănire | alimănirea |
plural | alimăniri | alimănirile | |
genitiv-dativ | singular | alimăniri | alimănirii |
plural | alimăniri | alimănirilor |