alimentare definitie

*alimentár, -ă adj. (lat. alimentarius). Care poate servi ca aliment: plantă alimentară. Destinat pentru alimente: pensiune alimentară. adjectivalimentar

alimentár adj. m., pl. alimentári; f. alimentáră, pl. alimentáre adjectivalimentar

ALIMENTÁR, -Ă adj. Referitor la alimente; care servește ca aliment. ◊ Pensie alimentară = sumă de bani pe care cineva o plătește (lunar) unei persoane pe care are obligația s-o întrețină. // s.f. Unitate comercială care vinde alimente. [Cf. fr. alimentaire]. adjectivalimentar

ALIMENTÁR, -Ă I. adj. referitor la alimente; care servește ca aliment. ♦ pensie ~ă = sumă de bani pe care cineva o plătește (lunar) unei persoane pentru întreținere. II. s. f. unitate comercială unde se vând alimente. (< fr. alimentaire, lat. alimentarius) adjectivalimentar

ALIMENTÁR, -Ă, alimentari, -e, adj. De alimente, privitor la alimente. ◊ Pensie alimentară = sumă de bani pe care cineva o plătește, lunar, unei persoane pe care are obligația s-o întrețină. – Fr. alimentaire (lat. lit. alimentarius). adjectivalimentar

alimentar a. ce poate servi de aliment: regim alimentar; pensiune alimentară, plătită anual în urma unei sentințe judecătorești. adjectivalimentar

ALIMENTÁR, -Ă, alimentari, -e, adj. De alimentare privitor la alimente, la hrană. Produse alimentare. Industrie alimentară. Regim alimentar. ◊ Pensie alimentară = sumă de bani pe care o plătește cineva, la intervale regulate (de obicei lunar), unei persoane pe care are obligația s-o întrețină. adjectivalimentar

ALIMENTÁR, -Ă, alimentari, -e, adj. De alimente, privitor la alimente. ◊ Industrie alimentară = industrie care transformă materiile prime de origine animală și vegetală în produse necesare hranei. ◊ Pensie alimentară = sprijin material acordat periodic de către o persoană alteia, în temeiul unei obligații stabilite prin lege sau prin hotărâre judecătorească; pensie de întreținere. ♦ (Substantivat, f.) Magazin în care se vând alimente. – Din fr. alimentaire, lat. alimentarius. adjectivalimentar

ALIMENTÁRE s.f. Acțiunea de a alimenta și rezultatul ei; alimentație, aprovizionare. [< alimenta]. substantiv femininalimentare

ALIMENTÁRE, alimentări, s. f. Acțiunea de a (se) alimenta și rezultatul ei. substantiv femininalimentare

alimentáre (hrănire) s. f., g.-d. art. alimentắrii; pl. alimentắri substantiv femininalimentare

ALIMENTÁRE, alimentări, s. f. Acțiunea de a (se) alimenta și rezultatul ei; hrănire, alimentație, nutriție. – V. alimenta. substantiv femininalimentare

ALIMENTÁRE, alimentări, s. f. Acțiunea de a (s e) a l i m e n t a și rezultatul ei. 1. Hrănire, alimentație; hrană. Copilul primește în asemenea așezăminte o alimentare completă și rațională. SAHIA, U.R.S.S. 134. 2. Procurare, furnizare a materialului necesar (materie primă, energie etc.). V. aprovizionare. Alimentarea industriei cu materia primă necesară. substantiv femininalimentare

ALIMENTÁRĂ, alimentare, s. f. Magazin de stat pentru vînzarea articolelor necesare hranei oamenilor. substantiv femininalimentară

alimentáră (magazin) (înv.) s. f., g.-d. art. alimentárei, pl. alimentáre substantiv femininalimentară

*alimentațiúne f. (d. alimentez). Acțiunea de a alimenta. – Și -áție și -áre. substantiv femininalimentațiune

alimentá (a ~) vb., ind. prez. 3 alimenteáză verb tranzitivalimenta

alimentà v. 1. a nutri, a da alimente; 2. a întreține: a alimenta focul, ura. verb tranzitivalimentà

ALIMENTÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) hrăni, a (se) nutri (cu alimente). ♦ tr. A întreține, a menține. 2. tr. A aproviziona cu ceva necesar traiului. ♦ A aproviziona, a da cele necesare pentru funcționare (unui motor, unei mașini etc.). ◊ (Sport) A alimenta cu mingi = a pasa mingile (cuiva), a trimite mingile în direcția unui jucător. [< fr. alimenter, cf. it. alimentare]. verb tranzitivalimenta

ALIMENTÁ vb. I. tr., refl. a (se) hrăni, a (se) nutri (cu alimente). II. tr. 1. a aproviziona cu ceva necesar traiului. 2. a furniza cele necesare pentru funcționarea unui motor, a unei mașini etc. (< fr. alimenter, lat. alimentare) verb tranzitivalimenta

ALIMENTÁ, alimentez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) hrăni. 2. Tranz. A furniza în mod regulat un lucru necesar; a aproviziona. – Fr. alimenter. verb tranzitivalimenta

ALIMENTÁ, alimentez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A consuma sau a da să consume alimente; a (se) hrăni. 2. Tranz. și refl. A (se) aproviziona. 3. Tranz. A furniza materiale, energie, utilaje etc. unor instalații, întreprinderi etc. pentru asigurarea funcționării sau activității acestora. – Din fr. alimenter. verb tranzitivalimenta

ALIMENTÁ, alimentez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire ia ființe) A hrăni. La cămin copiii sînt alimentați cu grijă. 2. A furniza în mod regulat un lucru necesar; a aproviziona cu combustibil sau materie primă. Înainte de a se lumina de ziuă, cu tot viscolul ce se înverșuna, un tren încărcat cobora spre uzină, ca să alimenteze cu minereu furnalele flămînde. CĂLUGĂRU, O. P. 470. Apele cristaline din munte... alimentează rîul tulbure din șes. IBRĂILEANU, A. 77. verb tranzitivalimenta

*alimentéz v. tr. (d. aliment; fr. alimenter). Nutresc. Fig. Întrețin, fomentez: demagogiĭ alimentează ura săraculuĭ contra bogatuluĭ. verb tranzitivalimentez

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluialimentare

alimentare substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	alimentare	alimentarea
nominativ-acuzativ	plural	alimentări	alimentările
genitiv-dativ	singular	alimentări	alimentării
genitiv-dativ	plural	alimentări	alimentărilor

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z