*alimentár, -ă adj. (lat. alimentarius). Care poate servi ca aliment: plantă alimentară. Destinat pentru alimente: pensiune alimentară. adjectivalimentar
ALIMENTÁR, -Ă adj. Referitor la alimente; care servește ca aliment. ◊ Pensie alimentară = sumă de bani pe care cineva o plătește (lunar) unei persoane pe care are obligația s-o întrețină. // s.f. Unitate comercială care vinde alimente. [Cf. fr. alimentaire]. adjectivalimentar
ALIMENTÁR, -Ă I. adj. referitor la alimente; care servește ca aliment. ♦ pensie ~ă = sumă de bani pe care cineva o plătește (lunar) unei persoane pentru întreținere. II. s. f. unitate comercială unde se vând alimente. (< fr. alimentaire, lat. alimentarius) adjectivalimentar
ALIMENTÁR, -Ă, alimentari, -e, adj. De alimente, privitor la alimente. ◊ Pensie alimentară = sumă de bani pe care cineva o plătește, lunar, unei persoane pe care are obligația s-o întrețină. – Fr. alimentaire (lat. lit. alimentarius). adjectivalimentar
alimentar a. ce poate servi de aliment: regim alimentar; pensiune alimentară, plătită anual în urma unei sentințe judecătorești. adjectivalimentar
ALIMENTÁR, -Ă, alimentari, -e, adj. De alimentare privitor la alimente, la hrană. Produse alimentare. Industrie alimentară. Regim alimentar. ◊ Pensie alimentară = sumă de bani pe care o plătește cineva, la intervale regulate (de obicei lunar), unei persoane pe care are obligația s-o întrețină. adjectivalimentar
ALIMENTÁR, -Ă, alimentari, -e, adj. De alimente, privitor la alimente. ◊ Industrie alimentară = industrie care transformă materiile prime de origine animală și vegetală în produse necesare hranei. ◊ Pensie alimentară = sprijin material acordat periodic de către o persoană alteia, în temeiul unei obligații stabilite prin lege sau prin hotărâre judecătorească; pensie de întreținere. ♦ (Substantivat, f.) Magazin în care se vând alimente. – Din fr. alimentaire, lat. alimentarius. adjectivalimentar
ALIMENTÁR, -Ă adj. Referitor la alimente; care servește ca aliment. ◊ Pensie alimentară = sumă de bani pe care cineva o plătește (lunar) unei persoane pe care are obligația s-o întrețină. // s.f. Unitate comercială care vinde alimente. [Cf. fr. alimentaire]. substantiv femininalimentar
ALIMENTÁR, -Ă, alimentari, -e, adj. De alimente, privitor la alimente. ◊ Industrie alimentară = industrie care transformă materiile prime de origine animală și vegetală în produse necesare hranei. ◊ Pensie alimentară = sprijin material acordat periodic de către o persoană alteia, în temeiul unei obligații stabilite prin lege sau prin hotărâre judecătorească; pensie de întreținere. ♦ (Substantivat, f.) Magazin în care se vând alimente. – Din fr. alimentaire, lat. alimentarius. substantiv femininalimentar
ALIMENTÁRE s.f. Acțiunea de a alimenta și rezultatul ei; alimentație, aprovizionare. [< alimenta]. substantiv femininalimentare
ALIMENTÁRE, alimentări, s. f. Acțiunea de a (se) alimenta și rezultatul ei. substantiv femininalimentare
alimentáre (hrănire) s. f., g.-d. art. alimentắrii; pl. alimentắri substantiv femininalimentare
ALIMENTÁRE, alimentări, s. f. Acțiunea de a (se) alimenta și rezultatul ei; hrănire, alimentație, nutriție. – V. alimenta. substantiv femininalimentare
ALIMENTÁRE, alimentări, s. f. Acțiunea de a (s e) a l i m e n t a și rezultatul ei. 1. Hrănire, alimentație; hrană. Copilul primește în asemenea așezăminte o alimentare completă și rațională. SAHIA, U.R.S.S. 134. 2. Procurare, furnizare a materialului necesar (materie primă, energie etc.). V. aprovizionare. Alimentarea industriei cu materia primă necesară. substantiv femininalimentare
ALIMENTÁRĂ, alimentare, s. f. Magazin de stat pentru vînzarea articolelor necesare hranei oamenilor. substantiv femininalimentară
alimentáră (magazin) (înv.) s. f., g.-d. art. alimentárei, pl. alimentáre substantiv femininalimentară
*alimentațiúne f. (d. alimentez). Acțiunea de a alimenta. – Și -áție și -áre. substantiv femininalimentațiune
alimentá (a ~) vb., ind. prez. 3 alimenteáză verb tranzitivalimenta
alimentà v. 1. a nutri, a da alimente; 2. a întreține: a alimenta focul, ura. verb tranzitivalimentà
ALIMENTÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) hrăni, a (se) nutri (cu alimente). ♦ tr. A întreține, a menține. 2. tr. A aproviziona cu ceva necesar traiului. ♦ A aproviziona, a da cele necesare pentru funcționare (unui motor, unei mașini etc.). ◊ (Sport) A alimenta cu mingi = a pasa mingile (cuiva), a trimite mingile în direcția unui jucător. [< fr. alimenter, cf. it. alimentare]. verb tranzitivalimenta
ALIMENTÁ vb. I. tr., refl. a (se) hrăni, a (se) nutri (cu alimente). II. tr. 1. a aproviziona cu ceva necesar traiului. 2. a furniza cele necesare pentru funcționarea unui motor, a unei mașini etc. (< fr. alimenter, lat. alimentare) verb tranzitivalimenta
ALIMENTÁ, alimentez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) hrăni. 2. Tranz. A furniza în mod regulat un lucru necesar; a aproviziona. – Fr. alimenter. verb tranzitivalimenta
ALIMENTÁ, alimentez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A consuma sau a da să consume alimente; a (se) hrăni. 2. Tranz. și refl. A (se) aproviziona. 3. Tranz. A furniza materiale, energie, utilaje etc. unor instalații, întreprinderi etc. pentru asigurarea funcționării sau activității acestora. – Din fr. alimenter. verb tranzitivalimenta
ALIMENTÁ, alimentez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire ia ființe) A hrăni. La cămin copiii sînt alimentați cu grijă. 2. A furniza în mod regulat un lucru necesar; a aproviziona cu combustibil sau materie primă. Înainte de a se lumina de ziuă, cu tot viscolul ce se înverșuna, un tren încărcat cobora spre uzină, ca să alimenteze cu minereu furnalele flămînde. CĂLUGĂRU, O. P. 470. Apele cristaline din munte... alimentează rîul tulbure din șes. IBRĂILEANU, A. 77. verb tranzitivalimenta
*alimentéz v. tr. (d. aliment; fr. alimenter). Nutresc. Fig. Întrețin, fomentez: demagogiĭ alimentează ura săraculuĭ contra bogatuluĭ. verb tranzitivalimentez
alimentare substantiv feminin | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | alimentare | alimentarea |
plural | alimentări | alimentările | |
genitiv-dativ | singular | alimentări | alimentării |
plural | alimentări | alimentărilor |