ALIMENTÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) hrăni, a (se) nutri (cu alimente). ♦ tr. A întreține, a menține. 2. tr. A aproviziona cu ceva necesar traiului. ♦ A aproviziona, a da cele necesare pentru funcționare (unui motor, unei mașini etc.). ◊ (Sport) A alimenta cu mingi = a pasa mingile (cuiva), a trimite mingile în direcția unui jucător. [< fr. alimenter, cf. it. alimentare]. verb tranzitiv alimenta
ALIMENTÁ vb. I. tr., refl. a (se) hrăni, a (se) nutri (cu alimente). II. tr. 1. a aproviziona cu ceva necesar traiului. 2. a furniza cele necesare pentru funcționarea unui motor, a unei mașini etc. (< fr. alimenter, lat. alimentare) verb tranzitiv alimenta
ALIMENTÁ, alimentez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) hrăni. 2. Tranz. A furniza în mod regulat un lucru necesar; a aproviziona. – Fr. alimenter. verb tranzitiv alimenta
alimentá (a ~) vb., ind. prez. 3 alimenteáză verb tranzitiv alimenta
alimentà v. 1. a nutri, a da alimente; 2. a întreține: a alimenta focul, ura. verb tranzitiv alimentà
ALIMENTÁ, alimentez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A consuma sau a da să consume alimente; a (se) hrăni. 2. Tranz. și refl. A (se) aproviziona. 3. Tranz. A furniza materiale, energie, utilaje etc. unor instalații, întreprinderi etc. pentru asigurarea funcționării sau activității acestora. – Din fr. alimenter. verb tranzitiv alimenta
ALIMENTÁ, alimentez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire ia ființe) A hrăni. La cămin copiii sînt alimentați cu grijă. 2. A furniza în mod regulat un lucru necesar; a aproviziona cu combustibil sau materie primă. Înainte de a se lumina de ziuă, cu tot viscolul ce se înverșuna, un tren încărcat cobora spre uzină, ca să alimenteze cu minereu furnalele flămînde. CĂLUGĂRU, O. P. 470. Apele cristaline din munte... alimentează rîul tulbure din șes. IBRĂILEANU, A. 77. verb tranzitiv alimenta
*alimentéz v. tr. (d. aliment; fr. alimenter). Nutresc. Fig. Întrețin, fomentez: demagogiĭ alimentează ura săraculuĭ contra bogatuluĭ. verb tranzitiv alimentez
alimenta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a) alimenta | alimentare | alimentat | alimentând | singular | plural | ||
alimentând | alimentați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | alimentez | (să) alimentez | alimentam | alimentai | alimentasem | |
a II-a (tu) | alimentezi | (să) alimentezi | alimentai | alimentași | alimentaseși | ||
a III-a (el, ea) | alimentează | (să) alimentai | alimenta | alimentă | alimentase | ||
plural | I (noi) | alimentăm | (să) alimentăm | alimentam | alimentarăm | alimentaserăm | |
a II-a (voi) | alimentați | (să) alimentați | alimentați | alimentarăți | alimentaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | alimentează | (să) alimenteze | alimentau | alimentară | alimentaseră |