ALIMÉNT s.n. Preparat sau produs natural care se mănâncă și ajută la întreținerea vieții. [< fr. aliment, cf. it. alimento < lat. alimentum]. substantiv neutru aliment
ALIMÉNT s. n. produs natural sau preparat nutritiv, servind ca hrană. (< fr. aliment, lat. alimentum) substantiv neutru aliment
ALIMÉNT, alimente, s. n. Orice lucru care servește ca hrană. – Fr. aliment (lat. lit. alimentum). substantiv neutru aliment
*alimént n., pl. e (lat. alimentum, d. álere, a nutri. V. înalt, co-alizez). Nutriment. Fig. Învățătura e alimentu sufletuluĭ. substantiv neutru aliment
alimént s. n., pl. aliménte substantiv neutru aliment
aliment n. 1. orice substanță bună de hrană, nutriment; 2. fig. ceeace întreține sau face să subziste: lemnul este alimentul focului. substantiv neutru aliment
ALIMÉNT, alimente, s. n. Produs în stare naturală sau prelucrat care servește ca hrană. – Din fr. aliment, lat. alimentum. substantiv neutru aliment
ALIMÉNT, alimente, s. n. Orice substanță care servește ca hrană. Pîinea e un aliment esențial. ◊ F i g. [Cărțile] sînt moștenirea noastră cea bună și neprețuită, în care găsim, aliment sufletului nostru. SADOVEANU, C. 11. substantiv neutru aliment
| aliment substantiv neutru | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular | aliment | alimentul |
| plural | alimente | alimentele | |
| genitiv-dativ | singular | aliment | alimentului |
| plural | alimente | alimentelor | |