reduceri si promotii 2018
Definitie aliat - ce inseamna aliat - Dex Online

aliat definitie

ALIÁT, -Ă adj. 1. Unit printr-o alianță. 2. (Despre metale) Căruia i s-a adăugat o anumită cantitate dintr-un alt element în vederea formării unui aliaj. // s.m. și f. Persoană, organizație, stat etc. care a intrat într-o alianță. / < alia, cf. fr. allié]. adjectiv aliat

ALIÁT, -Ă I. adj. 1. unit printr-o alianță. 2. (despre metale) căruia i s-a adăugat o anumită cantitate dintr-un alt element pentru un aliaj. II. s. m. f. persoană, organizație, stat care face parte dintr-o alianță. (< alia) adjectiv aliat

ALIÁT, -Ă, aliați, -te, adj., s. m. și f. I. 1. Adj. Unit, întovărășit cu cineva printr-o alianță în vederea unei acțiuni comune. 2. (Despre metale) Căruia i s-a adăugat o anumită cantitate din unul sau mai multe elemente, pentru a forma un aliaj. II. S. m. și f. Persoană, clasă, partid, stat etc. care a intrat în alianță cu cineva. [Pr.: -li-at] – V. alia. adjectiv aliat

*aliát, -ă adj. (fr. allié). Rudă pin [!] alianță. Confederat. – Pe la 1820 aliant. adjectiv aliat

aliat a. 1. înrudit prin alianță; 2. unit, confederat. adjectiv aliat

aliát (-li-at) adj. m., s. m., pl. aliáți; adj. f., s. f. aliátă, pl. aliáte adjectiv aliat

ALIÁT, -Ă, aliați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj. Unit, întovărășit cu cineva printr-o alianță în vederea unei acțiuni comune; (despre un stat) care a încheiat un tratat de alianță. 2. S. m. și f. Persoană, clasă, partid, stat etc. care se unește cu cineva în vederea unei acțiuni comune. 3. Adj. (Despre metale) Căruia i s-a adăugat o anumită cantitate din unul sau mai multe elemente pentru a forma un aliaj. [Pr.: -li-at] – V. alia. adjectiv aliat

ALIÁT1, -Ă, aliați, -te, adj. Unit sau întovărășit cu cineva printr-o alianță în vederea unei acțiuni comune. Regimul de stat al republicii noastre, regimul democrației populare, reprezintă puterea oamenilor muncii de la orașe și sate, puterea clasei muncitoare aliate cu țărănimea muncitoare, cu alte cuvinte puterea majorității covîrșitoare a populației țării îndreptate împotriva unei minorități de exploatatori și asupritori. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 692. În curînd Plevna era să fie atacată cu toată puterea armatelor aliate. CARAGIALE, O. I 356. – Pronunțat: -li-at. adjectiv aliat

ALIÁT2, -Ă, aliați, -te, s. m. și f. Persoană, clasă, partid, stat etc. care a intrat în alianță cu cineva. Clasa muncitoare, clasă conducătoare in stat, acordă un sprijin permanent aliatului ei, țărănimea muncitoare, ferind-o de exploatarea chiaburească, ajutînd-o să obțină recolte bogate, să-și ridice zi de zi bunăstarea. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2636. – Pronunțat: -li-at. adjectiv aliat

Aliații pl. 1. Englezii, Rușii, Austriacii, Prusienii etc. cari invadară Franța în 1814 și 1815; 2. Bulgarii, Sârbii și Grecii, aliați în contra Turciei (1912-1913); 3. (în cursul răsboiului mondial) popoarele aliate în contra Germaniei, Austro-Ungariei si Turciei (1914-1918). adjectiv aliații

alià v. 1. a amesteca, a combina: a alia arama cu aur; 2. fig. a uni, a împreuna. verb tranzitiv alià

ALIÁ vb. I. 1. refl. A se uni printr-un tratat de alianță. ♦ A se alătura unei idei. ♦ A se înrudi cu cineva printr-o căsătorie. 2. tr. A topi împreună anumite metale sau metale cu metaloizi în vederea obținerii unui aliaj. [Pron. -li-a, p.i. 4 -iem, ger. -iind. / < fr. allier, cf. lat. alligare – a lega de]. verb tranzitiv alia

ALIÁ vb. I. refl. a se uni printr-un tratat de alianță. ◊ a se alătura unei idei. ◊ a se înrudi prin căsătorie. II. tr. a topi împreună anumite metale (cu metaloizi), pentru un aliaj. (< fr. allier) verb tranzitiv alia

ALIÁ, aliez, vb. I. 1. Refl. A încheia un tratat de alianță. 2. Tranz. A topi laolaltă anumite metale sau anumite metale cu metaloizi, pentru a obține un aliaj. [Pr.: -li-a] – Fr. allier. verb tranzitiv alia

aliá (a ~) (-li-a) vb., ind. prez. 3 aliáză, 1 pl. aliém (-li-em); conj. prez. 3 să aliéze; ger. aliínd (-li-ind) verb tranzitiv alia

ALIÁ, aliez, vb. I. 1. Refl. A încheia un tratat de alianță. ♦ A se înțelege cu cineva, a se coaliza în vederea unei acțiuni comune. 2. Tranz. A topi laolaltă anumite metale sau anumite metale cu metaloizi pentru a obține un aliaj. [Pr.: -li-a] – Din fr. allier. verb tranzitiv alia

ALIÁ, aliez, vb. I. 1. Refl. (Despre popoare, state sau conducătorii lor) A încheia un tratat de alianță. Dimitrie Cantemir... se alie cu Petru a Rusiei. NEGRUZZI, S. I 277. 2. Tranz. (Metalurgie) A topi laolaltă două sau mai multe metale, sau anumite metale cu metaloide, pentru a obține un amestec cu proprietăți speciale. – Pronunțat: -li-a. verb tranzitiv alia

*aliéz v. tr. (fr. allier, d. lat. alligare, a lega. V. aleg 1). Amestec, combin: a alia aur cu argint. V. refl. Mă confederez. Mă căsătoresc. verb tranzitiv aliez

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului aliat

aliat   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aliat aliatul alia aliata
plural aliați aliații aliate aliatele
genitiv-dativ singular aliat aliatului aliate aliatei
plural aliați aliaților aliate aliatelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z