aliaj definitie

credit rapid online ifn

ALIÁJ s.n. Amestec de mai multe metale sau de metale cu metaloizi, obținut prin topirea lor laolaltă. [< fr. alliage]. substantiv neutrualiaj

ALIÁJ s. n. produs metalic obținut prin topirea mai multor metale ori a unor metale cu metaloizi. (< fr. alliage) substantiv neutrualiaj

credit rapid online ifn

ALIÁJ, aliaje, s. n. Produs cu caracter metalic obținut prin topirea laolaltă a anumitor metale sau a unor metale cu metaloizi. [Pr.: -li-aj] – Fr. alliage. substantiv neutrualiaj

aliáj (-li-aj) s. n., pl. aliáje substantiv neutrualiaj

aliaj m. 1. combinațiune de diferite metale; 2. fig. amestec necurat. substantiv neutrualiaj

ALIÁJ, aliaje, s.n. Produs metalic obținut prin topirea laolaltă a anumitor metale sau a unor metale cu metaloizi. [Pr.: -li-aj] – Din fr. alliage. substantiv neutrualiaj

ALIÁJ, aliaje, s. n. Acțiunea de a a l i a (2) și rezultatul ei; produs cu caracter metalic, obținut prin topirea laolaltă a două sau a mai multor metale, sau a unor metale cu metaloide. Alama este un aliaj de cupru și zinc.Primul metal folosit de oamenii primitivi a fost arama, dar prin aliaj cu cositorul s-a ajuns la bronz. IST. R.P.R. 20. ◊ Aliaj binar v. binar. – Pronunțat: -li-aj. substantiv neutrualiaj

*aliágiŭ n. și (ob.) -áj n., pl. e (fr. alliage, d. allier, a alia. Combinațiune de metale pin [!] fuziune). substantiv neutrualiagiŭ

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluialiaj

aliaj  substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aliaj aliajul
plural aliaje aliajele
genitiv-dativ singular aliaj aliajului
plural aliaje aliajelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z