ALÉZĂ s.f. Bucată de pânză care se așterne peste cearșaf sub un bolnav sau copil mic. [< fr. alèse]. substantiv femininaleză
ALÉZĂ s. f. bucată de pânză care se așterne peste cearșaf sub un bolnav sau copil mic. (< fr. alèse) substantiv femininaleză
ALÉZĂ, aleze, s. f. Bucată de material impermeabil pusă pe o saltea ca să o protejeze. – Din fr. alèze. substantiv femininaleză
ALEZÁ vb. I. tr. A da unui cilindru (de mașină) dimensiunile cerute printr-o prelucrare prin așchiere; a șlefui o gaură conică sau cilindrică dintr-o piesă metalică. [< fr. aléser]. verb tranzitivaleza
ALEZÁ, alezez, vb. I. Tranz. A prelucra interiorul unei piese cilindrice, dându-i diametrul cerut. – Fr. aléser. verb tranzitivaleza
alezá (a ~) vb., ind. prez. 3 alezeáză verb tranzitivaleza
ALEZÁ, alezez, vb. I. Tranz. A prelucra interiorul unei piese cilindrice, dându-i diametrul cerut. ♦ A calibra exact dimensiunile unui orificiu dintr-o piesă mecanică. – Din fr. aléser. verb tranzitivaleza
ALEZÁ, alezez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere interiorul unui cilindru de mașină, dîndu-i diametrul cerut; a șlefui o gaură conică sau cilindrică făcută într-o piesă de metal. verb tranzitivaleza
aleza substantiv feminin | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)aleza | alezare | alezat | alezând | singular | plural | ||
alezând | alezați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | alezez | (să)alezez | alezam | alezai | alezasem | |
a II-a (tu) | alezezi | (să)alezezi | alezai | alezași | alezaseși | ||
a III-a (el, ea) | alezează | (să)alezai | aleza | aleză | alezase | ||
plural | I (noi) | alezăm | (să)alezăm | alezam | alezarăm | alezaserăm | |
a II-a (voi) | alezați | (să)alezați | alezați | alezarăți | alezaserăți | ||
a III-a (ei, ele) | alezează | (să)alezeze | alezau | alezară | alezaseră |