alexandrin definitie

ALEXANDRÍN, -Ă adj. 1. Referitor la civilizația elenistică din Alexandria; (p. ext.) care ține de epoca elenistică. ◊ Școala alexandrină = numele mai multor școli filozofice de orientare mistică și eclectică din perioada elenismului târziu. 2. Vers alexandrin (și s.m.) = vers iambic de douăsprezece silabe, cu cezura după silaba a șasea; poezie alexandrină = poezie de tip rafinat, erudit și uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine. [Pl. -ni, -ne. / cf. fr. alexandrin, cf. Alexandre le Grand – numele unui roman francez din sec. XII, unde a fost folosit acest vers prima dată]. adjectivalexandrin

alexandrín2 (vers) s. m., pl. alexandríni adjectivalexandrin

ALEXANDRÍN, -Ă adj. 1. referitor la civilizația elenistică din Alexandria; din epoca elenistică. ♦ școala ~ă = numele mai multor școli filozofice de orientare mistică și eclectică din perioada elenismului târziu. 2. de o subtilitate excesivă. ♦ artă ~ă = artă greacă din epoca elenistică în Egiptul ptolemeic; vers ~ (și s. m.) = vers iambic de 12 silabe, cu cezură la mijloc, specific poeziei clasice franceze; poezie ~ă = poezie de tip rafinat, erudit, uneori ezoteric, proprie epocii alexandrine. (< fr. alexandrin, lat. alexandrinus) adjectivalexandrin

alexandrín1 adj. m., pl. alexandríni; f. alexandrínă, pl. alexandríne adjectivalexandrin

ALEXANDRÍN, -Ă, alexandrini, -e, adj. Care ține de civilizația elenistică din Alexandria; p. ext. care ține de epoca elenistică. ♦ Vers alexandrin (și substantivat, n.) = vers iambic de 12 silabe (cu cezura după silaba a șasea). – Fr. alexandrin (lat. lit. alexandrinus). adjectivalexandrin

*alexandrin, -ă adj. (lat. alexandrinus). Din școala de la Alexandria (Egipt): filosofia alexandrină. Versurĭ alexandrine, versurĭ de 12 silabe, după o poema franceză despre Alexandru cel Mare scrisa în versurĭ de 12 silabe. adjectivalexandrin

alexandrin a. ce ține de școala din Alexandria: filozofia alexandrină. ║ n. versul francez de 12 silabe (întrebuințat pentru prima oară într´o poemă epică despre Alexandru cel Mare): multe din baladele lui Bolintineanu sunt scrise în alexandrine. adjectivalexandrin

ALEXANDRÍN, -Ă, alexandrini, -e, adj. Care ține de civilizația elenistică din Alexandria; p. ext. care ține de epoca elenistică. ♦ Vers alexandrin (și substantivat, m.) = vers iambic de 12 silabe (cu cezura după silaba a șasea). Poezie alexan­drină = poezie de tip rafinat, erudit, adesea ezoteric, caracteristică epocii elenistice. – Din fr. alexandrin, lat. alexandrinus. adjectivalexandrin

ALEXANDRÍN, -Ă, alexandrini, -e, adj. 1. Care ține de civilizația elenistică din Alexandria; p. e x t. care ține de epoca elenistică. Epoca alexandrină. Literatura alexandrină. Filozofia alexandrină. 2. (În e x p r.) Vers alexandrin (și substantivat, m.) = vers clasic francez de 12 silabe, cu cezură după silaba a șasea. (Substantivat) [Poetul] a făcut din versul de șaisprezece silabe... un vers armonios ca cel de douăsprezece, și mărturisesc că a trebuit să număr silabele ca să mă conving că nu este un alexandrin. MACEDONSKI, O. IV 46. adjectivalexandrin

Sinonime,declinări si rime ale cuvantuluialexandrin

alexandrin  adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular alexandrin alexandrinul alexandri alexandrina
plural alexandrini alexandrinii alexandrine alexandrinele
genitiv-dativ singular alexandrin alexandrinului alexandrine alexandrinei
plural alexandrini alexandrinilor alexandrine alexandrinelor
Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z