alergătură definitie

ALERGĂTÚRĂ, alergături, s. f. Alergare. ◊ Expr. O alergătură de cal = măsură aproximativă de distanță. ♦ Deplasare continuă pentru îndeplinirea unor treburi; du-te-vino. ◊ Expr. Cal de alergătură = cal sau, fig., om întrebuințat la toate corvezile. – Din alerga + suf. -(ă)tură. substantiv femininalergătură

alergătúră f., pl. ĭ. Rezultatu alergăriĭ: satu e departe de treĭ alergăturĭ de cal. Umblătură multă: nu maĭ pot de atîta alergătură! substantiv femininalergătură

alergătúră s. f., g.-d. art. alergătúrii; pl. alergătúri substantiv femininalergătură

alergătură f. umblare multă și repede: alergătură de cal. substantiv femininalergătură

ALERGĂTÚRĂ, alergături, s. f. Alergare. ◊ Expr. O alergătură de cal = măsură aproximativă (nu prea mare) de distanță. ♦ Deplasare continuă pentru îndeplinirea unor treburi; du-te-vino. ◊ Expr. Cal de alergătură = cal sau, fig., om întrebuințat la toate corvezile. – Alerga + suf. -ătură. substantiv femininalergătură

ALERGĂTÚRĂ, alergături, s. f. 1. Faptul de a a l e r g a; alergare. De cîte ori Ionel, obosit de alergătură după capre, adormea sara, pe prispă, legănat de poveștile frumoase ale lui moș Trifu! BUJOR, S. 71. Astfel de cîni se întrebuințează la alergături îndelungate dupe căprioare. ODOBESCU, S. III 64. ◊ Expr. O alergătură de cal = măsură aproximativă de distanță ( = atît cît poate fugi un cal). Era între ambele tabere vrăjmașe și într-o depărtare numai de o alergătură de cal, atît de la una cit și de la alta, un deal mare. BĂLCESCU, O. II 109. 2. Deplasare continuă pentru îndeplinirea unor treburi; du-te-vino (adesea fără rost, fără succes). Era o alergătură continuă între casa lui moș Ion Fiorea și subprefectură. BUJOR, S. 47. Vizite pe la vornicie, în postelnicie, la agie, la casa poștei, alergături care au dăinuit vreo zece zile. GHICA, s. 240. ◊ E x p r. Cal de alergătură = cal (f i g. om) întrebuințat fără nici o cruțare, la orice corvadă. substantiv femininalergătură