alene definitie

ALÉNE adv. Într-un ritm încet, fără grabă. – Din a3 + lene. invariabil alene

aléne adv. (a 4 și lene). Plin de lene: a merge alene. V. agale. invariabil alene

aléne adv. invariabil alene

alene a. și adv. leneș: susurul alene al vântulețului OD. invariabil alene

ALÉNE adv. Într-un ritm încet, fără grabă. – A3 + lene. invariabil alene

ALÉNE adv. Într-un ritm încet, trădînd lene; fără grabă, fără vioiciune. Copilul se mișca alene după mersul încet al cailor. DUMITRIU, N. 147. Fumul alb alene iese Din cămin. COȘBUC, P. I 47. Spicele răscoapte... se clătinau alene, încovoindu-se în văi și dealuri de aur ruginit. DELAVRANCEA. S. 195. Te urmărește săptâmîni Un pas făcut alene, O dulce strîngere de mînit Un tremurat de gene. EMINESCU, O. I 189. ◊ (Adjectival, rar) În repaosul nopții se auzea... susurul alene al vîntulețului de vară. ODOBESCU, S. I 140. invariabil alene

ALÉNĂ2 s.f. (Chim.) Hidrocarbură cu dublă legătură în moleculă. [< fr. allène]. substantiv feminin alenă

ALÉNĂ s. f. hidrocarbură aciclică nesaturată, cu dublă legătură în moleculă. (< fr. alléne) substantiv feminin alenă

ALÉNĂ1 s.f. v. halenă. substantiv feminin alenă

alénă s. f., g.-d. art. alénei; pl. aléne substantiv feminin alenă

ALÉNĂ, alene, s. f. Aer cald care iese din plămâni în timpul expirației. -Din fr. haleine. substantiv feminin alenă

Sinonime, declinări si rime ale cuvantului alene

Lista de cuvinte: a ă b c d e f g h i î j k l m n o p q r s ș t ț u v w x y z